Tribunalul Constanţa a respins, în şedinţa de astăzi plângerea formulată de statul român, prin Ministerul Finanţelor, faţă de decizia Registrului Comerţului prin care statul român a fost înregistrat acţionar al rafinăriei. Decizia poate fi atacată cu recurs.
Practic, Ministerul Finanţelor pierde un nou proces (dosar 11067/118/2011, pe rolul Tribunalului Constanţa) în conflictul pe care îl are cu Rompetrol Rafinare Constanţa, (rafinăria Petromidia) referitor la datoriile istorice ale rafinăriei.
Amintim că la la o AGA din septembrie 2010, acţionarii Petromidia au decis conversia în acţiuni a datoriei istorice de circa 600 de milioane de dolari, la care avea dreptul potrivit unui act normativ emis în 2003 de Guvernul Năstase. Atunci, statul a decis conversia datoriei în obligaţiuni emise în favoarea statului român, care aveau scadenţa în septembrie 2010. Totuşi, în acea lege se specifica şi dreptul Petromidia de a converti în acţiuni obligaţiunile nerăscumpărate la scadenţă. Este ceea ce Petromidia a şi făcut la AGA din septembrie 2010: a răscumpărat doar o parte din obligaţiuni (73 de milioane de dolari) şi a convertit în acţiuni restul, făcând statul al doilea mare acţionar al rafinăriei.
Ministerul Finanţelor voia însă bani, nu acţiuni la Petromidia, şi a demarat mai multe acţiuni în instanţă prin care contesta atât conversia obligaţiunilor în acţiuni, cât şi decizia de suplimentare a capitalului rafinăriei. Până acum a pierdut toate procesele, dar contestă pe toate căile conversia în acţiuni şi majorarea de capital prin care a devenit acţionar al rafinăriei. În procesul la care s-a dat pe fond sentinţa azi, şi pe care statul l-a pierdut, a depus o plângere împotriva Registrului Comerţului prin care, în urma deciziei AGA din septembrie 2010, statul a fost înscris ca acţionar al rafinăriei.
Paralel cu războiul din istanţă, între stat şi KazMunaiGaz, compania kazahă care deţine Petromidia au loc, de câteva luni, negocieri, care deocamdată nu au ajuns la nici un rezultat. Se discută despre achitarea unui avans din datorie, despre plata eşalonată, pe mai mulţi ani, a acesteia, sau chiar depre un barter între stat şi rafinărie.
