Reinhard Mitschek, directorul consorţiului Nabucco Gas Pipeline International, a confirmat într-un interviu telefonic pentru The Washington Times că are în vedere două conducte pentru a alimenta conducta europeană – una din Georgia, iar cealaltă din Iran. Astfel, este posibil ca Nabucco să transporte gaz iranian către consumatorii europeni.
„Pentru o mai mare securitate a furnizării de gaz, orice actor de pe piaţă – fie că este un producător, un operator al sistemului de transmisie, un intermediar sau un agent de vânzări – îşi doreşte să îşi diversifice portofoliul de gaz. Este exact ceea ce facem noi”, a declarat Mitschek.
Mitschek a subliniat că rolul Nabucco este să transporte gazul, iar o eventuală decizie privind achiziţionarea de gaz din Iran trebuie să fie luată de cumpărătorii europeni.
Statele Unite şi-au exprimat în repetate rânduri opoziţia faţă de implicarea Iranului, dar nicio companie americană nu face parte din proiect. Totuşi, SUA ar putea penaliza companiile implicate în Nabucco prin legea americană a sancţiunilor pentru Iran. În ultimele săptămâni, Iranul a generat critici aspre din partea naţiunilor occidentale ca urmare a intervenţiilor violente împotriva protestelor care contestau rezultatele la alegerile prezindenţiale din 12 iunie.
Ariel Cohen, expert al Heritage Foundation din Washington, a declarat că implicarea Iranului ar putea periclita securitatea energetică a Europei. „Riscul politic ar fi mult mai crescut dacă ruta conductei ar trece prin Iran. Nu ar fi deloc indicat, pentru că atunci întreg proiectul devine prizonier al regimului din Teheran”, a spus el.
Pe de altă parte, dependenţa Uniunii Europene de gazul rusesc nu a fost nici acesta lipsit de risc. Disputele dintre Rusia şi Ucraina privind preţul gazului au blocat alimentarea cu gaz a Europei timp de câteva săptămâni în fiecare iarnă din 2006, obligând UE să găsească alternative. În ianuarie, Comisia Europeană s-a angajat să asigure 250 de milioane de euro pentru noul proiect de conductă.
Proiectul Nabucco, în valoare de 11,1 miliarde de dolari, urmează să treacă prin Europa Centrală, Balcani şi Turcia şi ar trebui să aducă gaz către Europa din ţările Asiei Centrale, dacă va fi construit până în 2014.
Austria, Bulgaria, Ungaria, România şi Turcia – ţările prin care conducta ar urma să treacă – vor semna săptămâna viitoare un acord la Ankara, capitala Turciei, pentru a pune la punct un cadru legal destinat alocării volumului de gaz fiecărei ţări. Semnarea unui astfel de document a fost amânată de mai multe ori.
Iniţial, pentru Nabucco se prevedea extragerea gazului din Irak, Azerbaidjan şi alte surse din Asia Centrală, dar nu există încă un angajament ferm cu aceşti furnizori. Marea parte a gazului natural azer ajunge în Turcia, lăsând un volum foarte mic pentru Europa. Mai mult, Rusia, a cărei conductă South Stream ar urma să deservească, în general, cam aceeaşi piaţă ca şi Nabucco, a încheiat deja o serie de acorduri în Asia Centrală în vederea achiziţionării de gaz, într-un aparent efort de a scurtcircuita Nabucco.
Acordul de 8 miliarde de dolari pe care consorţiul Nabucco l-a semnat cu kurzii din nordul Irakului, care ar fi asigurat resurse suficiente, a fost respins prin veto de ministrul irakian al energiei, care a motivat că, prin Constituţie, kurzii nu au voie să negocieze acorduri energetice independente. Acordul atrăsese critici semnificative din partea Turciei, care are partea sa de separatişti kurzi şi se teme că veniturile din energie ar alimenta aspiraţiile kurzilor irakieni pentru un stat independent.
Oficiali ruşi au declarat că, pentru ca Nabucco să fie viabil, atunci va avea nevoie de gazul iranian. Numeroşi experţi occidentali au pus la îndoială capacitatea conductei de a asigura un volum suficient de gaz fără Iran. „În mod clar au nevoie de mai multe surse”, a declarat Mamuka Tsereteli, un specialist în politici eurastiatice şi energetice al Universităţii americane din Washington. Nabucco mai are de suferit, în opinia lui Tsereteli, şi de pe urma faptului că niciun actor major nu îşi asumă rolul de a încheia acorduri de furnizare.
„Problema esenţială pentru Nabucco a fost întotdeauna să aibă cumpărători şi furnizori ferm angajaţi”, a mai spus expertul.
Cu toate acestea, oficialii din ţările implicate sunt optimişti. „Eu cred că probabilitatea ca Nabucco să se realizeze creşte, nu scade”, a declarat Temuri Iakobaşvili, directorul executiv al Fundaţiei georgiene pentru studii strategice şi internaţionale, un think-tank din Tbilisi. Iakobaşvili este şi consilier al ministrului georgian pentru reintegrare.
„Nu avem nicio îndoială că Rusia încearcă să submineze proiectul Nabucco. Având în vedere presiunile politice şi economice şi cu o ţară ca Rusia aşa de agresivă, ţările ar trebui să fie în alertă”, a avertizat expertul georgian.
Anul trecut, violenţele dintre Rusia şi Georgia au dus la recunoaşterea, de către Moscova, a celor două regiuni separatiste din Caucaz, Abhazia şi Osetia de Sud.
Dacă Nabucco nu va fi implementat, Uniunea Europeană mai are o alternativă – White Stream, care acum adună fonduri pentru stadiul al doilea al studiilor de fezabilitate. White Stream ar urma să pornească din Azerbaidjan către Georgia, apoi să treacă pe sub Marea Neagră către Europa Centrală, prin România şi Ucraina. Acest proiect nu implică Iranul, dar, cu toate că guvernele Geogiei şi al Ucrainei au făcut lobby puternic pentru investiţii în White Stream, experţii sunt sceptici în privinţa proiectului.
Expertul de la Heritage Foundation, Ariel Cohen, susţine că White Stream nu este nimic altceva decât „un proiect de test pentru a grăbi Nabucco”.
Un alt motiv pentru care Europa este motivată să realizeze Nabucco sunt angajamentele luate privind reducerea emisiilor cu efect de seră în următoarele două decenii. „Reducerile de emisii nu vor avea loc dacă cărbunele nu este înlocuit cu gazul natural. Nevoile noastre nu pot fi asigurate numai prin energie regenerabilă”, a conchis Cohen.
