Washingtonul a criticat de asemenea intervenţia Japoniei pe piaţa valutară pentru a tempera aprecierea yenului şi a cerut Coreii de Sud să apeleze numai „în mod cumpătat” la astfel de măsuri.
Unii politicieni americani consideră că China şi-a construit avantaje competitive incorecte pe pieţele globale prin menţinerea monedei locale la niveluri depreciate artificial pentru a-şi susţine exporturile. Congresul exercită tot mai multe presiuni asupra administraţiei Obama privind sancţiuni pentru China.
Trezoreria notează, într-un raport bianual, că China nu îndeplineşte criteriile necesare pentru a se califica drept manipulator al cursului de schimb valutar, repetând afirmaţia standardizată în ultimii ani că yuanul se apreciază prea încet, iar măsurile luate de Beijing sunt „insuficiente”.
Valoarea monedei chinezeşti a crescut în acest an cu 4% faţă de dolar şi este în creştere cu 7,7% din iunie 2010, când China a renunţat la menţinerea unui curs fix.
Institutul de cercetare economică internaţională Peterson estimează că yuanul este subevaluat cu 24% în raport cu dolarul SUA, faţă de 28% în 2010.
Divergenţele dintre cele două puteri economice în privinţa cursului valutar sunt determinate în principal de deficitul comercial uriaş al Statelor Unite în raport cu China, care a crescut anul trecut la 273,1 miliarde de dolari, de la 226,9 miliarde de dolari în 2009.
În primele zece luni ale acestui an, SUA a acumulat un deficit comercial de 245,5 miliarde de dolari cu China.
