Dacă marile ţări din lume au scăpat de recesiune, urmează alte probleme: reducerea deficitelor bugetare masive, care au fost umflate de măsurile de sprijin.
Recesiunea s-a încheiat oficial pe cele două maluri ale Atlanticului, atât în Statele Unite, cât şi în zona euro. Pe moment, însă, Statele Unite au reuşit să obţină un plus economic mai mare decât ţările vest-europene din mai mute motive: economia americană este mai competitivă din multe puncte
de vedere, iar măsurile de sprijin ale autorităţilor americane, inclusiv monetare, au arătat un oarecare efect benefic. Nu în ultimul rând, Statele Unite şi-au revenit mai repede şi pentru că au intrat primele în criză şi în recesiune.
Potrivit estimărilor Fondului Monetar Internaţional, realizate în octombrie cu ocazia raportului World Economic Outlook, PIB-ul zonei euro va avansa cu 1,7% în acest an şi cu 1,5% anul viitor. Cifrele sunt identice cu cele oferite de Comisia Europeană în prognoza de toamnă. Pe de altă parte, economia Statelor Unite ar putea creşte în acest an cu 2,7% în acest an şi cu 2,1% anul viitor, potrivit specialiştilor de la Bruxelles.
Fondul Monetar este uşor mai pesimist pentru acest an, însă anticipează un avans de 2,3% al PIB-ului Statelor Unite în 2011.
Pe lângă revenirea ceva mai puternică a economiei americane, pe cele două maluri ale Atlanticului se dă în continuare o bătălie a viziunilor: a tăia
sau a nu tăia deficitul bugetar. Istoria ne arată că economia japoneză a frânat în anii ’90, după ce datoria publică masivă a ajuns o povară prea mare pentru autorităţile de la Tokyo. Iniţial, economiştii din Europa şi Statele Unite au crezut că acesta ar fi doar un fenomen ciudat, limitat la Japonia. Cu ocazia simpozionului anual al Federal Reserve din 2010, preşedintele BCE, Jean-Claude Trichet a venit în Statele Unite să pledeze pentru modelul european. El a făcut trimitere la situaţia Japoniei şi a subliniat că şi restul ţărilor riscă acum o soartă similară.
„Lecţia trecutului ne arată că ajustarea dezechilibrelor acumulate nu este o simplă datorie care poate fi îndeplinită după revenirea economică, a spus Trichet în faţa unui auditoriu format din şefi de bănci centrale şi economişti de top din lume. Mai degrabă este o condiţie importantă pentru a susţine o revenire durabilă. Principala provocare macroeconomică pentru următorii zece ani este să ne asigurăm că nu vom ajunge din nou într-un „deceniu pierdut””, a subliniat şeful băncii centrale.
În opinia lui Trichet, Japonia reprezintă un exemplu foarte clar asupra consecinţelor pentru cei care rezistă austerităţii fiscale. Aici apare principala ruptură dintre viziunea de la Washington şi cea a zonei euro. Statele Unite ar vrea să păstreze nivelul actual al dezechilibrelor pe latura finanţelor publice pentru a nu reteza revenirea economică. În opinia unor analişti, măsurile suplimentare de sprijin monetar n-ar avea efecte vizibile în economia reală. Cu alte cuvinte, ar fi bani cheltuiţi degeaba, deoarece marea problemă este baza de capital slabă.
Pe de altă parte, măsurile pe latura cheltuielilor bugetare au un efect limitat. Vânzările de imobile s-au prăbuşit în momentul în care Statele Unite au renunţat la stimulii fiscali pentru achiziţia de locuinţe. Dar diferendul de opinie a depăşit de mult discuţiile dintre Federal Reserve şi Banca Centrală Europeană. S-a creat o viziune diferită în rândul celor mai importanţi lideri ai lumii. De-o parte se află Timothy Geither, secretarul Trezoreriei americane şi preşedintele Barack Obama, doi susţinători fervenţi ai măsurilor de stimulare fiscală pentru alimentarea motorului economic.
De cealaltă parte este cancelarul german Angela Merkel, principalul susţinător al austerităţii la nivel european, care a impus această viziune şi în rândul celorlalţi mari membri ai zonei euro.
Datele statistice subliniază un lucru pe care pieţele şi investitorii îl uită: deficitul bugetar al Statelor Unite este mai mare decât media din zona euro şi chiar decât al unor ţări considerate cu probleme, precum Italia. În plus, datoria publică a Statelor Unite va depăşi în curând nivelul de 100% din PIB.
