Cum şi-a construit Adolf Dassler exclusivitatea?
Fondatorul Adidas a ştiut că internaţionalizarea afacerii sale depinde de câteva variabile importante: gradul de dezvoltare a industriei sportive, nivelul vizibilităţii sale între sportivii profesionişti, şi de numărul şi anvergura competiţiilor sportive.
Pornind de la această premisă, şi-a gândit strategia de creştere a afacerii cu pantofi sport. Astfel că, la Campionatul mondial de fotbal din 1954 a profitat de conflictul dintre fratele său şi antrenorul echipei germane de fotbal, şi s-a ocupat exclusiv de realizarea pantofilor sport cu crampoane prevăzute cu şurub, pentru sportivii germani. Să fi fost această inovaţie responsabilă de victoria echipei germane? Greu de spus, dar cu certitudine a contribuit într-o mare măsură.
Victoria din 1954 a adus mediatizarea pe care Adolf Dassler a mizat. Iar succesul sportivilor pe care îi încălţa a fost pentru Adolf o campanie de promovare derulată à la long, ce şi-a atins ţinta-internaţionalizarea business-ului Adidas.
Următorul capitol în istoria Adidas, extinderea world wide
Din ’56 vorbim deja de doi oameni-cheie a căror ţintă a fost expansiunea la nivel global a produselor Adidas, pentru că fiul lui Adolf se alătură tatălui pentru a cuceri lumea.
Horst Dassler s-a ocupat în principal de dezvoltarea business-ului tatălui său în Franţa, dar mai important decât asta, fiul lui Adolf a vândut evenimente sportive; a încheiat contracte cu federaţii sportive, cu Comitetul Olimpic, şi a vândut World Cup către sponsori.
De aici mai departe, vorbim de câteva momente-cheie care au adus Adidas la nivelul de vizibilitate al zilelor noastre.
Jocurile Olimpice de la Melbourne din ’56, apoi cele de la Tokio, din ’64, urmate de Jocurile Olimpice din Mexic, Munchen, Montreal sunt câteva repere în expansiunea Adidas. Din anii ’70, putem vorbi deja de brandul Adidas.
Dar în 1978, Adolf Dassler moare, iar afacerea e preluată de fiul său Horst.
Ultimul Dassler agreat moare. Urmează instabilitate
Viitorul Adidas după moartea lui Horst a fost hotărât de câteva mişcări importante: achiziţionarea companiei de Bernand Tapie, eşecul francezului în a-şi gestiona creditul cu care a cumpărat Adidas, epoca Dreyfus, şi cumpărarea rivalului Reebok, în 2006.
La doi ani de la moartea sa, în 1989, 80% din acţiunile companiei au fost cumpărate de francezul Bernard Tapie. Tranzacţia s-a ridicat la aproximativ 243 de milioane de euro. Dar cum Tapie a recurs la un credit pentru a achiziţiona 80% din acţiunile Adidas, a luat câteva măsuri radicale, pentru a economisi bani. Printre ele, relocarea producţiei companiei în Asia.
Chiar şi aşa, în 1992 Tapie s-a aflat în incapacitate de achitare a creditului cu care a achiziţionat Adidas AG. Prin urmare, banca Crédit Lyonnais a vândut compania lui Robert Louis Dreyfus pentru o sumă semnificativ mai mare decât cea plătită de Tapie-circa 683 de milioane de euro, Dreyfus devenind noul CEO al companiei.
În 1997, Adidas AG a cumpărat grupul francez Salomon, inclusiv compania Taylormade Golf, şi şi-a schimbat numele în Adidas Salomon AG. Pentru ca în 2005, Adidas să vândă compania parteneră Salomon pentru 485 de milioane de euro unei companii finlandeze.
Un an mai târziu, Adidas a cumpărat unul dintre cei mai mari competitori ai săi, Reebok, pentru 3,8 bilioane de dolari.
Despre istoria brandului Adidas, citeşte aici.
Ce a urmat şi unde se află Adidas azi, din prisma rezultatelor financiare, citiţi mâine pe MONEY.ro.
