De la Bucureşti, unde se învârt marile companii, multinaţionalele sau oamenii de afaceri puternici, business-ul local nu intră chiar în topul priorităţilor. Companiile sunt mult mai mici, iar antreprenorii locali nu sunt atât de cunoscuţi la nivel naţional, „nu trec sticla”, deci pot să nu fie luaţi în considerare, nu intră în breaking news.
Criza prelungită, lipsa încrederii în viitor, pe care nu îl mai văd, şi mai ales mediul economic românesc stresant îi face pe antreprenorii locali să devină mai vocali, să se revolte, chiar dacă acum într-un cadru mai restrâns, în cercul lor din oraş sau din judeţ.
Ei cred că statul le ia tot prin taxe (taxa pe stâlp) şi impozite şi nu le dă nimic înapoi, nicio facilitate, nicio autostradă (parcă aici în Moldova vor să rămânem săraci), nu le aduce niciun investitor străin (să vină străini nu ne ferim, avem nevoie de investiţii în Constanţa), şi oricum discută numai cu multinaţionalele (cărora le dă HG-uri, iar nouă ne trimite DNA-ul – Bucureşti).
Dacă firmele mari au reuşit să treacă prin criză mai puţin lovite, companiile româneşti care activează local au fost lovite în plin, au ajuns pradă Fiscului, băncilor (condiţiile de restructurare a creditelor sunt grele, spune un antreprenor) şi autorităţilor locale (Mazăre), iar ca să reziste şi să obţină contracte trebuie să fie în acelaşi partid care este la putere sau în aceeaşi camarilă locală.
