Ponderea comerţului tradiţional a început să scadă încă de la finalul anilor ’90, când comerţul modern şi-a început dezvoltarea, însă în ultimii ani declinul a devenit tot mai accelerat, astfel că an de an câteva mii de magazine mici trag obloanele.
Istoria comerţului modern a început să se scrie în 1996, când a intrat pe piaţă grupul german Metro în parteneriat cu omul de afaceri Ion Ţiriac. Acesta din urmă a ieşit din acţionariatul Metro Cash&Carry România în 2015. Metro Cash&Carry activează pe piaţa angro, astfel că micii comercianţi sunt clienţii săi. Prin comparaţie, hipermarketurile şi supermarketurile se adresează clientului final. Acestea din urmă au început să se dezvolte de la finalul anilor ’90, însă au apăsat mai tare pe pedala de acceleraţie după 2008, când s-au deschis 150-250 de magazine moderne pe an. Mai mult, acestea sunt în principal pe format mic – supermarket, discount şi proximitate – astfel că intră pe terenul de luptă al chioşcurilor. Lanţuri precum Mega Image sau Profi se aşază cu magazinele la partetul blocurilor, în inima cartierelor dormitor şi printr-o ofertă mai bună de preţ scot din joc micii comercianţi. Un executiv din comerţul modern spunea anterior că o deschidere de hipermarket duce la închiderea a câteva zeci de chioşcuri.
O reţea cu câteva sute de magazine poate obţine condiţii mai bune de la proprietarii de spaţii şi de la furnizori, situaţie care se poate traduce prin preţuri mai bune la raft. Mai mult, reţelele străine au în spate forţa financiară a unui grup internaţional cu afaceri de zeci de miliarde de euro.
În aceste condiţii, reţelele străine au ajuns la 1.700 de magazine cu afaceri de circa 38-40 mld. lei, potrivit estimărilor ZF. Totuşi, dezvoltarea comerţului modern a în-semnat şi creşterea ponderii comerţului fiscalizat în total. Anterior, înainte de adoptarea măsurilor de re-laxare fiscală (reducerea TVA la alimente în iunie 2015 de la 24% la 9% şi reducerea cotei generalizate a TVA de la 24% la 20% de la 1 ianuarie), un executiv de top din co-merţul modern estima că o treime din comerţul tradiţional era nefiscalizat.
Managerii din comerţul modern mai precizează şi că toţi angajaţii au contracte de muncă. Reţelele străine au ajuns unii dintre cei mai mari angajatori locali, cu câteva mii de salariaţi fiecare.
Cei mai mulţi dintre aceştia însă sunt plătiţi cu salarii ce nu depăşesc 1.500 de lei net.
Dezvoltarea comerţului modern are o evoluţie similară celei din vestul Europei unde comerţul modern ajunge să reprezinte şi 90% din totalul comerţului alimentar. Micii antreprenori pariază acolo pe magazine specializate. În România însă, spre deosebire de restul ţărilor, ponderea populaţiei care trăieşte în mediul rural este de aproape 50%, mult peste nivelul din alte ţări, chiar şi din regiune. Până în prezent reţelele străine s-au extins prudent la sate, unde puterea de cumpărare este mult mai mică. Aici, micii comercianţi încă domină piaţa.
Datele oferite de compania de cercetare de piaţă Vector Marktforschung arată că cele mai multe magazine tradiţionale (alimentare şi nealimentare) se găsesc în zona de est a ţării, considerată de altfel şi zona cea mai săracă a României, cu salariu sub media naţională de 400 de euro net pe lună şi cu un şomaj peste medie. De altfel, în juideţele sărace ale ţării au lipsit şi investiţiile străine şi nici retailerii internaţionali nu s-au înghesuit în număr mare. Cei care au mers însă în toate judeţele au fost discounterii, care au pariat pe preţuri mici. La polul opus, în vestul ţării (Transilvania de vest potrivit denumirii Vektor Marktforschung) investitorii străini s-au înghesuit atraşi de apropierea de Occident. Astfel, şi comerţul modern s-a dezvoltat aici, judeţul Timiş spre exemplu fiind unul dintre cele mai importante din comerţul modern după numărul de magazine. La polul opus, regiunea este codaşă în ceea ce priveşte numărul de magazine tradiţionale.
Dacă universul comerţului modern urmăreşte dezvoltarea economică a ţării, în cazul comerţului tradiţional datele sunt invers proporţionale.
