Acest raport al Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii compară două tipuri de sărăcie existente în economiile mondiale cele mai avansate: unul bazat pe privările la care sunt supuşi copiii şi un al doilea ce măsoară sărăcia relativă. Având la bază date din anul 2009, documentul nu ia în calcul consecinţele crizei economice.
Ţările considerate avansate din punct de vedere economic sunt cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, plus Norvegia, Islanda, Australia, Canada, Statele Unite, Japonia, Noua Zeelandă şi Elveţia. Sărăcia, o noţiune subiectivă, este inerentă fiecărei societăţi, raportul măsurând sărăcia relativă fiecărei ţări.
Primul criteriu de comparare, un indice al lipsurilor, relevă proporţia de copii care nu au acces la cel puţin două din 14 variabile considerate ca fiind lucruri normale /de exemplu trei mese pe zi sau fructe şi legume proaspete în fiecare zi/. Iar concluzia a fost că în cele 31 de ţări europene vizate, circa 15% dintre copii sunt ‘privaţi’ de cel puţin două elemente esenţiale.
Nivelurile cele mai ridicate de lipsuri se găsesc în ţări mai sărace precum România, Bulgaria şi Portugalia /cu peste 70%, 50% şi respectiv 27%/. Pe de altă parte, în ţările nordice sunt înregistrate cele mai scăzute niveluri, inferioare la 3%. Dintre cele 14 ţări cele mai bogate, două au o rată a lipsurilor de care suferă copiii de peste 10%: Franţa /10,1%/ şi Italia /13,3%/. Cu toate acestea, Franţa este ţara care alocă cea mai importantă sumă de fonduri publice pentru copiii săi /3,7% din PIB-ul faţă de media de 2,2 procente din ţările studiate/, conform raportului.
Al doilea criteriu avut în vedere este sărăcia relativă, mai exact procentul de copii care trăiesc în cămine în care venitul disponibil, calculat în funcţie de talia şi componenţa familiei, este mai puţin de 50% din venitul mediu al ţării în care locuiesc. Şi aici, ţările nordice şi Olanda au nivelurile cele mai scăzute de sărăcie relativă pentru copii, în jurul a 7%. La polul opus, peste 20 la sută dintre copiii din România şi din SUA trăiesc într-o sărăcie relativă. ‘Comparaţia între ţări similare demonstrează că politicile guvernamentale pot avea un impact semnificativ asupra vieţii copiilor’, conchide UNICEF
