Anul trecut, reaminteşte articolul intitulat „A da forma potrivită de atenţie”, Daniel Funeriu, ministrul educaţiei, a schimbat formatul bacalaureatului, ceea ce i-a determinat pe profesori să boicoteze examenul. Un consultant OECD a declarat: „Acest apel de trezire cu privire la situţia sistemului educaţional al statului a fost foarte strident şi neplăcut, dar oamenii încă refuză să-l ia în serios”. Acelaşi lucru ar putea fi spus despre angajamentul României de a reduce corupţia şi de a implementa legislaţia UE, adaugă autorul articolului din The Economist.
Vorbind despre rapoartele Comisiei Europene date publicităţii miercuri, The Economist scrie că România şi Bulgaria sunt „codaşele Uniunii Europene în materie de justiţie”. Îngrijorările legate de ritmul lent al progreselor au ajutat guvernele (UE – n.r.) să blocheze şi să întârzie aderarea celor două ţări la Schengen, notează The Economist.
Rapoartele de miercuri nu au contribuit prea mult la ridicarea acestui văl întunecat, în opinia autorului articolului. Procedurile juridice în Bulgaria continuă să sufere de „deficienţe extreme”, spune Comisia, citând achitările din procesele de fraudă şi corupţie la nivel înalt. În privinţa României, Comisia s-a întors la o temă pe care o enunţă de patru ani: este nevoie de mai multă reformă judiciară pentru a combate corupţia, scrie The Economist.
Corupţia în şcolile din România nu este acoperită de schema de monitorizare a Comisiei, dar furnizează o frumoasă ilustrare a dificultăţilor de a îndrepta lucrurile, continuă The Economist. În urmă cu două săptămâni, au fost publicate rezultatele examenului de bacalaureat. Nu au fost prea plăcute. Ca urmare a unei iniţiative de a instala camere de supraveghere în şcoli, rata de trecere a examenului s-a dus puternic în jos. Aproape jumătate dintre elevi au picat. Cu doar doi ani în urmă, rata de promovabilitate era de peste 80%. În unele şcoli, nu a trecut niciun elev, rezumă The Economist.
În zilele comuniste, România se mândrea cu calitatea educaţiei. Este clar că nu mai e deloc în măsură să o facă. Nu e neapărat o veste proastă: deşi toată lumea ştia că precedentele rate de promovabilitate nu reflectau realitatea, guvernului i s-a oferit o scuză ca să nu ia nicio măsură. Adevăratul test va fi acum determinarea de a continua ceea ce a fost început, scrie The Economist amintind că unii părinţi pur şi simplu au susţinut că presiunea de a fi sub supraveghere i-a făcut pe elevi să nu aibă rezultatele scontate.
A instala camere de supraveghere tratează un singur simptom, nu o cauză, comentează The Economist. Toată lumea ştia că frauda la examen era endemică. Dar este de asemenea cunoscut că profesorii distribuie răspunsurile înainte de teste, dacă părinţii plătesc „o mică atenţie” sau dacă ei, profesorii, dau meditaţii extraşcolare (deşi nu este voie). În 2010, DNA a acuzat 26 de profesori că au luat mită de la părinţi în valoare de 150.000 de euro. Părerea larg răspândită, spune Jonathan Scheele, fost şef al Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, este „dacă ei (politicienii – n.r.) pot, noi de ce să nu…?”.
Puţini români talentaţi vor să intre la clasă ca profesori, meserie văzută ca prost plătită şi cu un prestigiu profesional scăzut. Salariile mici îi demotivează pe profesori şi fac mita mai atractivă. Pe măsură ce educaţia şi-a câştigat reputaţia de afacere proastă, contribuabilii şi donatorii externi au devenit reticenţi în a creşte bugetele învăţământului. E dificil de ieşit din acest cerc vicios, arată The Economist.
