Regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu o proclama pe soția sa, Elena, drept un cercetător eminent în chimie, deși aceasta era vag alfabetizată.
Însă numele ei trăiește în continuare în jurnale academice, iar instituțiile britanice încă nu au retras onorurile care i s-au acordat, notează publicația The Guardian.
Cercetătorii români au făcut apel la editurile academice să îndepărteze numele Elenei Ceaușescu din peste 20 de lucrări și cărți științifice, publicate în mod fraudulos sub semnătura ei, la peste 30 de ani după ce soția fostului dictator comunist a fost executată, alături de Nicolae Ceaușescu.
Elena Ceaușescu a fost celebrată de propaganda de stat sub regimul soțului ei ca cercetător în chimie de renume mondial, în ciuda faptului că nu avea calificări credibile. Cercetătorii spun că unele dintre lucrările ei sunt încă citate și accesate, chiar dacă abia cunoștea științe și nu putea recunoaște formulele de bază predate studenților din primul an la chimie.
Ei doresc, de asemenea, ca titlurile onorifice, premiile și doctoratul lui Ceaușescu să fie revocate, iar instituțiile care au onorat-o – inclusiv Societatea Regală de Chimie din Marea Britanie și Politehnica din Centrul Londrei (acum Universitatea Westminster) – să-și retragă recunoașterea și să recunoască faptul că ea științifică. cariera a fost falsă. Doctoratul ei nu a fost niciodată retras în România, deși era larg cunoscut că ea nu l-a scris.
De asemenea, aceștia vor retragerea titlurilor onorifice, premiilor și doctoratului Elenei Ceaușescu și ca instituțiile care au premiat-o – inclusiv Societatea Regală de Chimie a Marii Britanii și Politehnica Londrei Centrale (în prezent, Universitatea din Westminster) să-i retragă recunoașterea științifică și să admită că presupusa sa carieră a fost, de fapt, o invenție. Doctoratul său nu a fost niciodată retras în România, deși este cunoscut faptul că nu ea l-a scris.
Chris Isloi, un cercetător în neurologie și psihologie din Londra, și Andrei Dumbravă, doctor și conferențiar la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, sunt în fruntea apelului de a corecta evidențele științifice. Însă Isloi spune că acest lucru se dovedește a fi greu de făcut „din moment de nicio editură academică nu și-a scris ghidul de publicare anticipând că un autor ar putea fi soția analfabetă a unui dictator comunist”.
Soții Ceaușescu au fost executați în ziua de Crăciun a anului 1989, după ce încercarea României de a urma exemplul altor țări din estul Europei pentru o înlăturare pașnică a regimului, s-a transformat într-un măcel care în cele din urmă le-a permis unor foști comuniști să păstreze puterea, sub masca democrației, scrie The Guardian.
Dorința de legitimitate
Dorința Elenei Ceaușescu de a avea recunoaștere științifică a pornit din ambițiile sale pentru prestigiu și a fost alimentată de poziția interesantă a statului comunist român, care era cel mai respectat de Occident, în ciuda brutalității regimului.
In 1969, Richard Nixon a vizitat Bucureștiul, primul președinte american care mers într-o țară comunistă. Ceaușescu a fost invitat la Casa Albă în 1970 și 1978, iar în același an a fost primul șef de stat comunist care a vizitat Londra.
Margaret Thatcher, ea însăși o chimistă veritabilă, a călătorit la București în 1975, ca lider al opoziției și a fost primită de soții Ceaușescu, ulterior întâlnindu-i iar în timpul unei vizite din 1978, cu un an înainte de prima sa victorie electorală.
Însă acasă, regimul a îngropat economia României, a condus o represiune puternică a drepturilor omului, a redus fondurile pentru știință și medicină și a construit un cult al personalității în jurul lui Ceaușescu.
„Au fost vremuri grele. Este întotdeauna complicat să explici întreaga poveste oamenilor care nu au trăit niciun fel de totalitarism”, spune Dumbravă. „A fost o lume în care totul îți era dictat. Efortul Ceaușeștilor de a plăti datoria externă ca să evite orice importuri care necesitau valută… Totul, de la portocale, la banane.. au dispărut. Și totul era sub un control strict”.
Isloi crede că dorința soților Ceaușescu de recunoaștere internațională și legitimitate a fost motivul pentru care calificările științifice ale Elenei au fost ridicate la asemenea înălțimi, dar legătura ei cu cercetarea în chimie a început cu mult înainte ca Nicolae să ajungă la putere.
Biografa ei, Lavinia Beta, profesor și istoric la Universitatea din Arad, spune că deținerea titlului de cercetător științific a legitimat “ascensiunea lui Nicolae Ceaușescu ca lider al elitei intelectuale”.
„Ca soție a celui mai puternic politician din țară, Elena Ceaușescu voia să se prezinte ca un model, demnă de a fi alături de un << mare lider politic >>, soțul său. Nu voia să aibă orice slujbă. Din moment ce comunismul aclama știința ca fiind forța producției industriale și pentru că intelectualii erau admirați în tinerețea ei, o slujbă ca om de știință se potrivea cu rolul ca prima femeie camarad a țării”.
Elena Ceaușescu s-a născut într-o familie de țărani și comercianți în 1916, potrivit biografiei sale din Arhivele Naționale ale României. A urmat cursuri la seral la Institutul Politehnic din București șapte ani, începând cu 1950 și după absolvire a lucrat la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Chimie și Petrochimie (ICECHIM), în departamentul care cerceta elastomerii.Dumbravă crede că de aceea s-a „specializat” ea în cercetarea polimerilor în publicațiile academice. „A fost doar o chestiune de întâmplare”, explică el.
„Toată lumea știa că e o impostoare”
Reputația științifică a Elenei Ceaușescu a fost susținută de toate resursele statului comunist, dar nu ar fi putut atinge proporții internaționale fără ajutorul publicațiilor, instituțiilor și liderilor politici din Occident.
„Faima sa internațională a fost susținută prin obligarea chimiștilor români să scrie lucrări, unele dintre ele fiind publicate în jurnale internaționale, precum și într-o carte care a fost tradusă în engleză și publicată de Pergamon Press, o binecunoscută editură academică britanică”, explică Isloi.
Articole sub semnătura Elenei Ceaușescu au apărut și în publicații precum Jurnalul Științei Macromoleculare.
„Primele sale << recunoașteri >> au venit din Franța și Statele Unite, înainte să intre în Academia Română”, afirmă Lavinia Beta. „Poți scuza interesele celor care nu au trăit sub dictatura comunistă și să dai vine doar pe cei din țară? Sau doar pe ea? Nu este corect, în opinia mea. Evident, toată lumea știa că este o impostoare. Cei care i-au acordat titluri sau au pus presiuni pe alții să facă asta sunt vinovați că au contribuit la o impostură intelectuală de proporții colosale”.
