Analiza evidenţiază amploarea modului în care a evoluat programul subvenţiilor dincolo de obiectivele originare de creştere a producţiei agricole şi sprijinire a fermierilor tradiţionali care sunt siliţi să se confrunte cu fluctuaţiile pieţei. Ea exemplifică faptul că UE a trecut la punerea accentului pe dezvoltarea rurală în locul sprijinirii preţurilor şi a stimulentelor pentru producţie, iar acest proces a descentralizat sistemul, acordând ţărilor mai multă libertate privind repartizarea subvenţiilor.
Circa 37,5 miliarde de euro, merg încă spre proprietarii de pământ şi fermieri, fiind distribuiti în mii de plăţi individuale de-a lungul continentului. Sute de milioane de euro sunt plătite unor persoane şi companii care au puţină legătură sau chiar deloc cu agricultura tradiţională. Sumele cele mai consistente merg spre companii multinaţionale precum conglomerate din domeniul alimentar, producători de zahăr şi distilerii de băuturi alcoolice, arată studiul. În Franţa, de exemplu, cel mai mare beneficiar a fost procesatorul de carne de pui Groupe Doux, care a primit 62,8 milioane de euro, urmat de aproximativ o duzină de fabricanţi de zahăr care, împreună, au beneficiat de peste 103 milioane de euro.
Procesatorii de zahăr nu conduc ferme, iar Groupe Doux şi-a externalizat ramura de creştere a păsărilor spre mii de crescători contractanţi. Ei s-au calificat însă pentru rambursările agricole de export, guvernele rambursând diferenţa dintre preţul european al unei mărfi şi preţul de pe piaţa mondială mai scăzut. Aşa s-a calificat fabricantul de dulciuri german Haribo pentru subvenţii de 332.000 euro pentru zahărul din bomboanele sale gumate. Ligabue, furnizorul veneţian care deserveşte linii aeriene şi nave de croazieră de lux, a primit subvenţii de export în valoare de 148.000 de euro, în 2008, – pentru pliculeţele de zahăr şi creamer pe care le ”exportă” în afara Europei.
Unii oficiali europeni şi economişti cred că o mare parte din banii cash din subvenţii sunt obţinuţi în detrimentul fermierilor locali, având în vedere că companiile pot cumpăra alimente mai ieftine nu de la aceştia. Dar rambursările au un efect puternic asupra comerţului global scăzând preţurile în plan mondial şi subminând fermierii săraci din afara Europei, ale căror venituri sunt afectate. Este vorba de o altă formă de sprijinire a preţurilor, spun economiştii, o reminiscenţă a vechiului sistem care încuraja supraproducţia de alimente, autorităţile din UE sperând să-i pună capăt în 2013.
Este greu de aflat cu precizie cât de multe subvenţii merg spre nefermieri. Unele din informaţiile furnizate de cele 27 de ţări membre în UE sunt vagi, ascunzând adevăraţii beneficiari. UE însăşi spune că va fi complicat să calculeze cât de mulţi nefermieri primesc aceste subvenţii. Dar oficialii UE afirmă că au adaptat pur şi simplu acest model pentru a sprijini agricultura sub toate formele ei moderne.
”Dezvoltarea rurală nu priveşte numai fermele, ci şi proiecte de mediu şi stimularea economiei rurale”, a declarat Michael Mann, purtător de cuvânt al Comisiei Europene, executivul UE care are responsabilităţi majore privind agricultura. El a mai precizat: ”Este perfect în regulă ca afaceri neagricole să obţină bani pentru un proiect care creează locuri de muncă şi prosperitate în zone rurale”.
Criticii acestui demers, sindicate ale fermierilor, precum analişti şi politicieni, arată că UE a creat o structură şubredă de acordare de granturi care este ghidată de o amplă varietate de interese naţionale şi care a deschis robinetul banilor pentru aristocraţi prosperi ce deţin terenuri, dar nu fac agricultură pe ele. Este vorba de companii precum cea catalană din domeniul construcţiilor, Arids Roma, care asfaltează autostrăzi şi a beneficiat de subvenţii agricole de la UE în valoare de 1,59 milioane de euro, a cărei legătură cu agricultura este tangenţială, precum şi multinaţionale care obţin subvenţii de export de zeci de milioane de euro, pe lângă profiturile uriaşe pe care le dobândesc.
Subvenţiile agricole sunt un instrument economic controversat – un subiect tabu pentru politicieni din SUA şi Europa. Dar unii economişti văd în ele instrumente de denaturare a comerţului, care afectează buzunarul contribuabilului şi distrug mijloacele de trai ale fermierilor în unele dintre cele mai sărace ţări din lume.
UE plăteşte peste jumătate din bugetul său anual, aproximativ 53 de miliarde de euro, pentru subvenţiile agricole, de patru ori mai mult decât SUA. Subvenţiile costă fiecare cetăţean european aproximativ 110 euro pe an, potrivit CE. Banii provin din taxe vamale, impozite pe vânzări şi contribuţia fiecărei ţări în funcţie de bogăţia sa.
