Dacă-i întinzi o ramură de măslin unui urs, îți va smulge brațul. Iarna abia a început și au apărut deja indicii îngrijorătoare cum că mari țări europene – și UE – își atenuează poziția în privința Ucrainei și merg pe făgașul dorit de Rusia. În cursul vizitei sale de stat în SUA de săptămâna trecută, președintele francez Emmanuel Macron a declarat presei că Europa ar trebui să pregătească o nouă arhitectură de securitate care să țină cont de preocupările Rusiei privind expansiunea NATO și să se pregătească pentru a oferi garanții de securitate, dacă președintele rus Vladimir Putin va consimți la negocieri pentru încheierea războiului, scrie publicația britanică The Telegraph, citată de Rador.
Cancelarul german Olaf Scholz a vorbit și el despre primirea Rusiei înapoi printre celelalte țări după încheierea conflictului, pentru ca vineri să discute cu Putin la telefon vreme de o oră.
Între timp, șefa diplomației UE [sic!] Ursula von der Leyen a postat pe Twitter un clip care susținea că 100.000 de soldați ucraineni au fost uciși ori răniți de la începutul invaziei, pentru ca ulterior filmul să fie modificat, eliminându-se pierderile ucrainene, în urma unui reproș puternic al Kievului.
Dar postarea informației sugerează că ea voia să sublinieze costul real al războiului pentru a promova dialogul. Preluarea ca papagalul a estimărilor pierderilor de război ale Kremlinului nu face altceva decât să ajute Rusia – bombardarea de către Putin a infrastructurii energetice ucrainene în ultimele săptămâni a urmărit să-i facă pe europeni să tremure de frică, dar și să forțeze un nou val de refugiați înspre Vest.
Replica UE nu ar trebui să conste în discuții panicate despre concesii, ci în consolidarea imediată a apărării antiaeriene a Ucrainei și trimiterea și mai multor generatoare, alături de combustibili și alte provizii, pentru a ajuta orașele ucrainene devastate să se pună pe picioare.
E corect să afirmi că Putin nu se va retrage din Ucraina nicicând prea curând, iar Zelenski nu va capitula. Cu excepția cazului în care Kievul va reuși să alunge trupele ruse din țară prin forța armelor, acest război nu se poate încheia decât printr-o formă sau alta de înțelegere negociată. Dar ce este esențial e ca o astfel de pace să se încheie în termenii doriți de Ucraina.
Așa cum am și învățat deja, acest gen de semnale emise acum de Franța și Germania, care denotă slăbiciune mai degrabă decât putere, nu reprezintă în nici un caz o abordare potrivită față de Rusia. Răspunsul Moscovei la aceste avansuri neinspirate îi dezvăluie intenția de a exploata dezbaterea privind negocierile, încercând să-i momească pe liderii europeni să consimtă la concesii preliminare fără ca ea să facă vreuna.
În cadrul discuției cu Scholz, Putin i-a transmis cancelarului că ajutoarele militare și financiare pentru Ucraina determină Kievul să „respingă din prima” însăși ideea de negocieri și a îndemnat Berlinul să-și schimbe poziția.
Cu o zi înainte, ministrul rus de externe Serghei Lavrov declara la o conferință de presă că negocierile ar fi posibile dacă NATO și-ar inversa poziția în privința fostelor state sovietice, inclusiv prin retragerea armelor de acolo și respingerea aderării Georgiei și Ucrainei. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, a mers și mai departe, subliniind că orice fel de negocieri ar urma să fie „complicate” de refuzul Occidentului de a recunoște anexarea (ilegală) a unor teritorii ucrainene în septembrie.
Toate acestea sunt lucruri cât se poate de previzibile. În loc de abordarea conciliatoristă a lui Scholz în fața omorurilor în masă și devastării, orice discuție despre revenirea Rusiei printre celelalte țări ar trebui să insiste asupra prețului ridicat pe care va trebui ea să-l plătească pentru a repara din răul nespus pe carte l-a făcut și continuă să-l facă.
Iar Macron ar face mai bine să ceară garanții rusești de securitate pentru Ucraina și restul Europei, iar nu să propună ca NATO să răsplătească agresiunea lui Putin, acceptând dictatele Moscovei în privința politicilor defensive legitime ale alianței din Europa de Est. Cu alte cuvinte, fix opusul a ce par să propună acum unii lideri vest-europeni.
Chiar în acest moment, când Rusia e în defensivă și Ucraina se pregătește să profite de înghețarea solului pentru a-și relansa ofensiva, Occidentul ar trebui să-și arate colții, intensificându-și sprijinul militar și financiar pentru Kiev, iar în ce-l privește pe Putin nici n-ar trebui măcar să-i răspundă la telefon.
După cum a admis sâmbătă secretarul de externe James Cleverly într-un interviu pentru The Telegraph, dacă Putin caută acum să înceapă negocieri, el n-o face cu bună credință, ci doar pentru a trage de timp pentru a trimite mai multe trupe și muniție pe front.
După un început ezitant, președintele Biden pare că este acum deplin convins de această realitate, refuzând orice negocieri ori discuții până când Rusia nu va fi părăsit Ucraina. Aceasta este și poziția britanică, încă de la începutul războiului. Este vital ca noi, și Europa, să continuăm să rezistăm pe această poziție.
Sursa: The Telegraph/ Articol de Richard Kemp / Rador / Traducere: Andrei Suba
