Imigraţia a fost mereu o chestiune sensibilă în Europa, dar, în ultima vreme, având în vedere faptul că actuala criză economică alimentează temerile legate de creşterea şomajului, naţiunile europene sunt extrem de sensibile în ceea ce priveşte venirea unor străini care le iau slujbele cetăţenilor lor. Deci nu este greu de înţeles de ce liderii din mai multe state UE sunt nemulţumiţi că omologii lor din patru naţiuni europene extind promisiunea acordării cetăţeniei către aproape cinci milioane de persoane – majoritatea venind din afara UE.
Este o tendinţă în creştere din luna mai, de când Ungaria a decis să acorde cetăţenie maghiarilor din Slovacia, Ucraina, România şi Serbia care doresc acest lucru. Decizia a venit după ce Bucureştiul a decis în aprilie 2009 să faciliteze procedurile de acordare a cetăţeniei pentru peste un milion de persoane din R. Moldova. De asemenea, Bulgaria a luat aceeaşi decizie la începutul acestui an pentru aproape două milioane de persoane din Macedonia şi Turcia. Şi totul a venit după ce Spania a anunţat, în urmă cu doi ani, că va acorda cetăţenie străinilor ai căror părinţi sau bunici spanioli au părăsit ţara din cauza războiului civil şi a dictaturii lui Franco. Circa 225.000 de persoane din Cuba, America Centrală şi America de Sud au cerut deja cetăţenia spaniolă conform acestei decizii, iar 117.000 deja au obţinut-o.
Estimările arată că numărul total al persoanelor ce ar putea beneficia de ofertele de cetăţenie este de cinci milioane, deşi multe persoane din acest total sunt deja cetăţeni UE – circa 1,4 milioane maghiari din România, de exemplu. Mai mult de jumătate dintre cei cinci milioane locuiesc în afara UE, dar mulţi – poate chiar majoritatea – dintre ei nu vor folosi şansa de a se muta în UE. Mulţi dintre cei care vor accepta oferta de cetăţenie din partea Ungariei, României, Bulgariei şi Spaniei probabil vor continua să trăiască în ţările-mamă.
Totuşi, numai spectrul unui aflux de imigranţi provoacă temeri în unele dintre statele UE, în condiţiile în care Cei 27 au acordat cetăţenie pentru doar 690.000 de persoane în 2009. Când UE s-a extins la Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia şi Slovenia în 2004, apoi la România şi Bulgaria în 2007, au existat temeri legate de un aflux de mână de lucru ieftină, dar acestea s-au dovedit a fi exagerate, având în vedere că multe dintre respectivele persoane au revenit până la urmă acasă. Însă unii avertizează acum că acordarea cetăţeniei de către România, Ungaria, Bulgaria şi Spania pentru persoane din naţiuni mai sărace este de fapt „o extindere pe uşa din spate” ce va duce la un aflux de imigranţi.
Mulţi experţi spun că imigraţia nu a agravat semnificativ problema şomajului la nivel european, nici nu a împiedicat şomerii să găsească locuri de muncă. Însă, sentimentul anti-imigraţie se intensifică în UE, de multe ori alimentat de politicieni care tind să incrimineze străinii pentru problemele economice şi infracţionalitate.
Nu ajută nici faptul că, în uenle ţări, deja puţinele locuri de muncă sunt date străinilor. Datele din Marea Britanie valabile pentru aprilie şi iunie 2010 arată că patru din fiecare cinci persoane angajate în acea perioadă erau străini. Adevărat, mai mult de jumătate dintre ei erau cetăţeni UE, dar, într-o naţiune cu o rată a şomajului de 7,8%, faptul că străinii au 3,85 milioane din cele 29 milioane locuri de muncă pune la încercare răbdarea britanicilor.
„Este şocant că aproape un milion de moldoveni au aplicat pentru cetăţenia română”, spune Sir Andrew Green, preşedintele grupului anti-imigraţie Migration Watch. „Este esenţial ca Marea Britanie să acţioneze, împreună cu parenerii ei din UE, pentru că altfel ne vom confrunta cu un nou aflux de mână de muncă ieftină, lucru pe care nu îl dorim în recesiune”, a subliniat el.
