10. Termenii şi condiţiile Facebook sunt avantajoase pentru Facebook
Să începem cu începutul. Termenii şi condiţiile Facebook impun deţinerea de către reţeaua de socializare a datelor tale personale (secţiunea 2.1), însă dacă nu le actualizezi la timp şi nu sunt corecte (secţiunea 4.6), contul tău ar putea fi suspendat (secţiunea 14). Ai putea argumenta că termenii nu fac altceva decât să protejeze interesele Facebook şi că nu sunt puse în practică, însă în contextul altor activităţi, această apărare este destul de slabă. În esenţă, clienţii lor sunt nişte angajaţi neplătiţi care pot forma baze de date pentru publicitate.
9. CEO-ul Facebook este recunoscut pentru comportamentul său neetic
De la chiar începuturile Facebook, etica lui Mark Zuckerberg a fost pusă la îndoială. Potrivit BusinessInsider.com, se folosea de datele utilizatorilor Facebook pentru a afla parole de email, pe care le folosea cu scopul de a citi mesajele private ale rivalilor săi, pentru a-i discredita. Aceste afirmaţii, deşi nedovedite şi destul de vechi, ridică totuşi semen de întrebare la adresa eticii CEO-ului celei mai mari reţele de socializare din lume. Totuşi, afirmaţiile par convingătoare, dacă ţinem cont de faptul că Facebook a ales să se lipsească de 65 de milioane de dolari pentru a-şi soluţiona un proces în care Zukenberg era acuzat că a furat idea privind Facebook.
8. Facebook a declarat război deschis împotriva confidenţialităţii
“Oamenii nu numai că se simt din ce în ce mai confortabil împărtăşind mai multe informaţii dar o fac din ce în ce mai deschis cu mai mulţi oameni. Această normă socială este ceva ce a evoluat în timp”, a spus fondatorul şi CEO-ul Facebook anul trecut, apărând schimbările privind politica confidenţialităţii. În esenţă, asta înseamnă că Facebook nu vrea doar să ştie totul despre tine şi să deţină date, dar să le facă disponibile pentru toată lumea. Ceea ce nu ar fi neapărat lipsit de etică, însă…
7. Facebook foloseşte metode clasice de wrestling
În timp ce comunică dezvoltatorilor de site-uri cum să-ţi acceseze datele personale cu noile API (Application Programming Interface – interfeţe pentru programare de aplicaţii), sunt relativ tăcuţi când vine vorba despre explicarea implicaţiilor către membri, ceea ce reprezintă o tehnică clasică de bait-and-switch (terminologie wrestling – un promoter sau un wrestler îi face pe fani să creadă că se va întâmpla un anumit lucru, dar acţionează în aşa fel încât lucrurile iau o cu totul altă turnură, spectatorii fiind surprinşi într-un mod plăcut sau neplăcut, devenind confuzi şi dezamăgiţi. De exemplu, Jerry Lawler trebuia să se lupte cu Bret Hart la SummerSlam 1993, dar Lawler a simulat o accidentare şi l-a trimis în ring în locul său pe clovnul Doink).
Facebook te face să împărtăşeşti informaţii pe care nu le-ai divulga în mod normal, apoi le face publice. Atâta vreme cât Facebook activează într-un business care trăieşte din monetizarea informaţiilor personale în scopuri de publicitate, acest fapt se traduce în păcălirea utilizatorilor ca să ofere informaţii personale. Acesta este motivul pentru care Facebook este mai nociv decât Twitter din acest punct de vedere: Twitter are cele mai simple clauze de confidenţialitate iar clienţii ştiu de la început că postările lor sunt publice. De aceea, autoritatea americană de protecţie a consumatorilor, The Federal Trade Commission (FTC), este adesea apelată de utilizatori Facebook care depun plângeri împotriva reţelei de socializare (şi câştigă).
Urmăreşte aici cronologia schimbărilor politicii privind confidenţialitatea datelor personale de pe Facebook înregistrată de Electronic Frontier Foundation (EFF), o organizaţie non-profit pentru protejarea drepturilor asupra conţinutului digital.
6. Facebook este o companie agresivă
Când Pete Warden a demonstrat cum funcţionează sistemul bait-and-switch (prin schimbările aduse politicii de confidenţialitate, datele personale au fost făcute publice în mod ilegitim), Facebook l-a dat în judecată. Acest lucru s-a intamplat imediat după ce compania a anunţat lansarea sistemului Open Graph API – o platformă care permite dezvoltatorilor parteneri să caute pe Facebook informaţii despre utilizatori şi obiecte pentru a le oferi servicii, optiuni si oferte personalizate pe gusturile si interesele lor, chiar daca acesti utilizatori nu au vizitat niciodata inainte siteurile cu pricina. Informaţiile despre membrii Facebook pot fi astfel accesate simplu prin linkuri de tipul: http://graph.facebook.com/it4fans.ro/muzică.
Deci, de ce să dai în judecată un dezvoltator software independent, un antreprenor novice pentru că a dezvăluit nişte date când vrei tu însuţi să faci acest lucru? Agenda reală a reţelei de socializare este foarte clară: nu vor ca membrii lor să ştie cât de multe date sunt disponibile. Una este să vorbeşti cu dezvoltatorii despre cât de eficientă va fi această furnizare de date şi alta să vezi ce înseamnă în sensul în care oricine poate descărca şi încărca aceste informaţii.
5. Chiar şi datele personale sunt vizibile
Toate datele personale sunt făcute publice odată ce instalezi aplicaţii, ceea ce înseamnă nu doar că ai încredere în Facebook, dar şi în dezvoltatorii aplicaţiilor, mulţi dintre ei fiind companii mult prea mici ca să-şi facă griji privind securitatea datelor tale şi poate mult mai lipsiţi de etică decât Facebook. Practic, toate datele tale pot fi considerate publice, cu excepţia situaţiei în care nu foloseşti niciodată aplicaţii Facebook. Odată cu implementarea OpenGraph API nu-ţi pui încrederea doar în Facebook, ci în întreg ecosistemul Facebook.
4. Facebook nu este competentă tehnic
Poţi avea încredere în competenţele tehnice ale Facebook? Recenta introducere a butonului “Like” a facilitat accesul spamerilor la accesul către feed şi şi posibilitatea de a-ţi umple mailul cu spamuri. Acesta este doar un exemplu din multe altele, ca afişarea accidentală a datelor personale ale utilizatorilor sau cross-site scripting-ul, una din cele mai răspândite vulnerabilităţi în aplicaţiile web, a cărei remedieri a durat câteva săptămâni.
3. Este extrem de dificil să-ţi ştergi contul
Una este să să publici date personale, sau să determini utilizatorii să facă asta, însă după ce ai realizat că ai îngiţit destule, este destul de greu să-ţi ştergi contul de pe Facebook. Oricum, ei nu şi-au luat niciun angajament că-ţi vor şterge contul şi orice aplicaţie pe care ai folosit-o va fi păstrată, de asemenea. Pe deasupra, ştergerea contului este incredibil de derutantă. Când intri în secţiunea de setări ale contului tău, ai opţiunea de dezactivare a contului, ceea ce nu este acelaşi lucru cu ştergerea lui. Dezactivarea înseamnă că pozele tale pot fi încă văzute iar tu vei primi în continuare spamuri de la Facebook. De fapt, trebuie să optezi pentru a nu mai primi mailuri, ca parte a dezactivării contului, un detaliu pe care-l poţi scăpa cu uşurinţă, întrucât logic ar fi că dacă ţi-ai şters contul, nu mai primeşti nici mailuri. În final, în momentul în care re reloghezi, va fi ca şi când nu s-a întâmplat nimic. Pentru a şterge efectiv contul, trebuie să găseşti un link “îngropat” în secţiunea “help”. (îngropat implică necesitatea de a da cinci click-uri pentru a ajunge la el). Practic, Facebook încearcă să-şi păcălească utilizatorii să le folosească datele personale chiar şi după “ştergerea contului”.
2. Facebook nu prea susţine ideea de “Open Web”
Aşa numitul Open Graph API se numeşte “open” (deschis) pentru a-şi ascunde caracteristica sa fundamentală, care este una închisă. Este destul de trist că ideea principală este ca Facebook să culeagă date personale despre utilizatori cât mai lesne posibil. Şi mai trist este că majoritatea utilizatorilor nu vor avea cea mai vagă idee că aceste date sunt publice iar cei de la Facebook pretind să fie proprietarii de drept ai acestor date şi se doresc a fi singura sursă de furnizare a lor. Apoi, sunt atât de lipsiţi de ingeniozitate încât să-şi numească aplicaţiile “open”, în timp ce toate informaţiile sunt în proprietatea Facebook. O implementare cu adevărat deschisă ar funcţiona cu orice reţea am dori şi ar arăta în genul OpenLike. În mod similar, Facebook pretinde că susţine modul OpenID, promovând, în acelaşi timp, o alternativă proprie, Facebook Connect.
1. Facebook este inutil
Cu ferme, războaie ale mafiei, ştiri “de top” (care sunt întotdeauna greşite), setări de confidenţialitate, reclame enervante şi mii de aplicaţii fără sens, Facebook este complet inutil şi cu nimic mai bun decât alte reţele. Probabil că personalizarea este mai bună decât în alte reţele (deşi schimbarea culorilor şi a temelor pentru personalizarea paginii reprezintă un semn de întrebare), însă navigarea este ridicolă. Să nu mai vorbim despre cât de încet se încarcă pagina de feed. Din acest punct de vedere, nu există ceva mai enervant decât Facebook. Facebook este hotărât să-şi însuşească fiecare caracteristică a celorlalte reţelele de socializare într-o încercare de cucerire a internetului. În timp ce Twitter nu este cel mai util lucru din lume, cel puţin nu încearcă să reprezinte centrul universului pentru toată lumea.
(Sursa: gizmodo.com)
