În opinia expertului rus Aleksandr Sotnicenko, noua Lege fundamentală a Turciei va fi una liberală şi democratică, însă le va permite islamiştilor să-şi întărească poziţiile, notează cotidianul rus Gazeta.
Prima şedinţă a noului parlament va avea loc în Turcia în această sâmbătă. Câştigător al ultimelor alegeri parlamentare, Partidul Justiţie şi Dezvoltare /AKP/ al lui Erdogan a întrunit 49,9% din voturi. Pentru obţinerea unei majorităţi parlamentare absolute, care să ofere posibilitatea adoptării fără probleme a noii Constituţii, islamiştilor moderaţi nu le ajung doar cinci voturi.
Adoptarea noii Constituţii constituie una dintre condiţiile ce trebuie întrunite pentru aderarea Turciei la UE, precizează Gazeta. Necesitatea elaborării unei noi Legi fundamentale este recunoscută practic de toate forţele politice ale ţării, însă oponenţii AKP se tem că după adoptarea ei islamiştii moderaţi şi-ar putea impune monopolul politic. În afară de aceasta, opoziţia se opune trecerii de la republica parlamentară la cea prezidenţială. Erdogan a declarat în repetate rânduri că, în opinia sa, forma de administrare prezidenţială este cea mai eficientă.
Actuala Constituţie a Turciei a fost adoptată în cadrul referendumului din 1982, la doi ani după lovitura de stat militară realizată de un grup de ofiţeri în frunte cu Kenan Evren. Militarii aflaţi la putere au influenţat major adoptarea Constituţiei, armata devenind practic garantul menţinerii în Turcia a unui stat laic. În cazul în care principiile de bază ale statului turc erau încălcate, inclusiv prin folosirea islamului în lupta politică, armata avea dreptul să intervină şi să interzică politicienii incomozi, posibilitate de care militarii turci s-au şi folosit în 1997.
Între timp, ‘Constituţiei lui Evren’ i s-au adus amendamente în repetate rânduri, ultima dată după referendumul din septembrie 2010, când împuternicirile armatei şi justiţiei au fost sensibil reduse.
La ora actuală, proiectul noii Constituţii este elaborat de experţi, inclusiv de cei europeni. În opinia analistului rus Aleksandr Sotnicenko, noua Constituţie a Turciei va fi ‘maxim europenizată şi liberală’. ‘Fără îndoială, ea va fi una laică’, este de părere expertul.
În condiţiile în care AKP nu a reuşit să obţină majoritate pentru o trecere independentă a proiectului noii Constituţii prin parlament, partidul lui Erdogan va trebui să meargă la un compromis cu alte forţe politice. O asemenea forţă ar putea fi kurzii, care au obţinut 30 de locuri în parlament.
‘După toate probabilităţile, kurzii vor sprijini noua Constituţie. În prezent, toţi cetăţenii ţări sunt consideraţi ‘turci’. Potrivit noii Constituţii, Turcia va deveni un stat multinaţional’, subliniază Sotnicenko.
Oricât de ciudat ar părea, adoptarea unei Constituţii democratice şi liberale va întări influenţa islamismului. ‘În Turcia, musulmanii sunt majoritari, iar în orice sistem democratic învingătoare este tocmai majoritatea. Astfel, în condiţiile unei Constituţii democratice, Erdogan va avea un avantaj evident’, este de părere Sotnicenko. Tocmai de aceea, alte partide politice, în primul rând ‘kemaliştii’, se vor opune cu fermitate adoptării noii Constituţii.
În ultima vreme, Turcia depune eforturi pentru a deveni liderul lumii islamice. Ankara a jucat un rol important în încercarea de a reglementa conflictul din Libia, iar în ultima vreme relaţiile tuco-israeliene s-au deteriorat accentuat, lucrurile ajungând până la rechemarea ambasadorului turc de la Tel Aviv.
Potrivit lui Sotnicenko, Turcia vrea să le arate vecinilor săi musulmani că adoptarea unei Constituţii liberale nu slăbeşte ci, dimpotrivă, întăreşte influenţa islamului: în acest fel, Turcia le oferă un exemplu ţărilor ‘primăverii arabe’. ‘Situaţia din Turcia este în mare măsură asemănătoare celei din regiunea Orientului Mijlociu, însă în Turcia schimbarea elitelor s-a produs paşnic şi fără conflict, după venirea la putere a guvernului lui Erdogan. Ei i-au înlăturat de la putere pe naţionaliştii-kemalişti, vremea cărora a expirat. La fel ca şi în OM, Egipt şi Libia, de la putere au fost înlăturate regimurile ajunse la putere în anii 1950-1960, sub lozinci naţionaliste’, precizează Sotnicenko, citat în final de Gazeta.
