În cazul în care euro s-ar sparge, căderea economică ar fi de 20-25% pentru ţările avansate, şi de 40-50% pentru ţările periferice, băncile ar intra în colaps şi susţinerea sistemului financiar ar costa peste 3.000 de euro per capita pe an în perioada de după destrămarea euro. Societatea ar trece astfel prin convulsii majore, şi s-ar putea ajunge până la războaie civile, se arăta într-un raport UBS de acum trei săptămâni.
La acel moment, cei de la UBS considerau acest scenariu ca fiind extrem, şi aveau în perspectivă mai degrabă o uniune fiscală.
Însă, potrivit unui nou raport al băncii, situaţia din Europa s-a înrăutăţit de la acel moment şi Zona euro a intrat într-o fază şi mai periculoasă. Pieţele financiare, mai ales băncile, se află sub mai mult stres şi temerile privind un faliment suveran cresc.
Liderii europeni nu au fost în stare să pună la cale un plan credibil, iar incertitudinile amaninţă o economie globală şi aşa slăbită.
UBS crede că scenariile care au ieşit pe surse de la întâlnirile greilor lumii din acest weekend sunt necredibile şi greu de implementat. Un fond de bailout (EFSF), finanţat prin Banca Centrală Europeană, care se ajungă de la 440 miliarde la 1.000-2.000 miliarde euro este o opţiune nerealistă, în condiţiile în care BCE s-a opus unor măsuri de mai mică anvergură care să o pună sub risc până acum.
De asemenea, cei de la UBS cred că liderii europeni nu au adresat problemele de bază ale euro: lipsa unor instituţii care să trateze cu dezechilibrele dintre creditorii şi debitorii din Eurozonă şi cu riscurile sistemice din sectorul financiar/bancar dezvăluite de criza din 2008-2009.
Scenariul de bază
Bancherii cred că primele măsuri care ar trebui luate se leagă de asumarea BCE a rolului de cumpărător a bondurilor europene într-o cantitate substanţială şi recapitalizarea băncilor, evident prin intermediul EFSF. Asta ar trebui să dea încredere investitorilor în Europa. Apoi, ar trebui să fie regândit sistemul european, spre integrarea fiscală şi pierderea suveranităţii bugetare şi economice. Aceste măsuri vor veni însă pe fondul unei creşteri economice slabe, cu ţări care se află în austeritate. Aşa că la un moment dat ar trebui stimulată şi creşterea economică.
Cei de la UBS cred că Grecia trebui să intre în default, dar că Troika UE/FMI/BCE va evita un astfel de demers pentru moment, pentru că riscurile de contaminare a celorlalte ţări prin intermediul sistemului bancar sunt foarte ridicate. Şansele pentru un default al Greciei în următoarele săptămâni sunt de 10-20%, şi de 50-70% la începutul lui 2012, dar doar dacă se pune pe picioare un mecanism care să prevină contagiunea.
Scenariile de risc
Defaultul neorganizat al Greciei. Dacă Atena nu se înţelege cu creditorii (măsurile de austeritate să nu fie aplicate până la capăt etc.) şi relaţiile devin foarte tensionate, guvernul grec ar putea intra unilateral în default. Sistemul bancar din ţară, care deţine cea mai mare parte a datoriei suverane ar intra în faliment, cu repercusiuni grave asupra zonei corporate şi asupra populaţiei, şi riscurile s-ar împrăştia şi la nivelul sistemului financiar european.
Instituţiile europene actuale nu ar putea face faţă situaţiei şi BCE ar putea fi obligată să cumpere bonduri în cantităţi imense pentru a ţine statele slabe în viaţă, state care a intra înapoi în recesiune. “Stresul financiar şi neîncrederea se vor transmite aproape sigur la nivel mondial, o nouă lovitură recuperării fragile a economiei SUA. Întradevăr, credem că nu ar fi o exagerare să considerăm falimentul unei ţări din Zona euro drept principalul risc pentru recuperarea economică globală”, se arată în raportul elveţienilor.
Ieşirea din euro. Cei de la UBS reiau scenariul din raportul anterior. Pentru o ţară slabă, cum sunt Grecia, Portugalia sau Irlanda, costurile ar ajunge la 9.500-11.500 de euro per capita în primul an, adică pierderi de 40-50% din PIB. În următorii ani s-ar pierde încă 3.000-4.000 de euro per capita. Băncile ar capitula, multe afaceri din sectorul privat ar da şi ele faliment.
În cazul unui default necontrolat, presiunile politice ar putea conduce la ieşirea Greciei din euro, mai ales dacă Troika nu mai oferă asistenţă financiară.
Situaţia ar fi asemănătoare cu cea după căderea Lehman Brothers, cu pieţele de capital la pământ şi refugierea investitorior în cash, dolari, franci şi aur.
Recesiunea. Criza din Europa s-a intensificat recent, iar această perioadă corespunde unei încetiniri a economiei globale. Indicatorii de sentiment arată o înrăutăţire abruptă a activităţii în ultima perioadă, şi aceasta s-ar putea vedea şi în încetinirea producţiei. Lipsa de încredere în viitorul euro are implicaţii asupra consumului populaţiei, măreşte primele de risc şi poate afecta creditarea economiei reale.
