În 1975, compania Ruhrgas AG (denumită momentan EON Ruhrgas, filială a E.ON) şi GDF (momentan denumită GDF Suez) au decis să construiască împreună această conductă de gaze naturale ce traversează statul german, pentru a importa gaze naturale ruse în Germania şi Franţa.
Cele două companii s-au pus de acord să nu concureze una cu alta pe pieţele interne.
Acest acord de împărţire a pieţelor, menţinut până la sfârşitul anului 2005 „a permis E.ON şi GDF să îşi menţină poziţiile solide pe pieţele gazelor naturale din Franţa şi Germania în momentul liberalizării acestora”, în anul 2000, a subliniat Comisia.
„Companiile au privat astfel în mod deliberat consumatorii de gaze din Franţa şi Germania de avantajele directivei europene din 1998, privind sporirea concurenţei şi extinderea numărului de opţiuni pentru clienţi”, a continuat Comisia.
Furnizorul francez de gaze naturale Gaz de France a fuzionat în 2008 cu grupul Suez, pentru a da naştere gigantului GDF Suez, care este cea mai mare companie de utilităţi la nivel european, din punct de vedere al capitalizării, depăşind grupurile EDF şi E.ON.
E.ON a afişat un profit operaţional de 3,1 miliarde euro în primul trimestru din 2009, în timp ce GDF Suez a realizat câştiguri înainte de dobânzi, taxe, depreciere şi amortizare (EBITDA) de 5,3 miliarde euro, în aceeaşi perioadă.
