Problematica politicii externe, spre deosebire de cea economică, nu este în mod tradiţional un element decisiv în conturarea opţiunii alegătorilor americani, în istoria alegerilor prezidenţiale americane singurele excepţii fiind eşecul lui Jimmy Carter în anul 1980, în timpul crizei ostaticilor din Iran, dar şi succesul lui George W. Bush, care e profitat în anul 2004 de succesul războiului din Irak.
Dacă va fi reales, preşedintele Barack Obama, pragmatic pe scena internaţională în ciuda ambiţiilor sale iniţiale, ar urma să ducă mai departe ‘războiul secret’ împotriva Al-Qaida şi să privilegieze diplomaţia în celelalte dosare de politică externa, Orientul Mijlociu urmând să fie chestiunea arzătoare, estimează mai mulţi analişti de politică externă.
În aşteptarea dezbaterii de luni, purtătorul de cuvânt al campaniei lui Obama, Ben LaBolt, consideră că actualul ‘preşedinte s-a ţinut de cuvânt şi a pus capăt în mod responsabil războiului din Irak, a acţionat împotriva Al-Qaida, a deschis calea încetării războiului din Afganistan şi a restabilit alianţele în lumea întreagă’.
Vorbind pe un ton ironic la un dineu de gală, la care a participat şi Romney, actualul lider de la Casa Albă a spus: ‘Vă povestesc sfârşitul: l-am prins pe Ben Laden!’, făcând referire la moartea liderului Al-Qaida, eveniment ce a neutralizat în mare parte criticile obişnuite ale republicanilor, care consideră că democraţii dau dovadă de slăbiciune în chestiunile de securitate.
Dar cei patru ani ai primului său mandat au fost marcaţi şi de eşecuri, cum ar fi lipsa evoluţiilor în conflictul israeliano-palestinian, proasta gestiune a evenimentelor haotice în ţările ‘Primăverii arabe’, ezitările faţă de Iran şi Coreea de Nord, dar şi relaţiile cu Rusia şi China, care continuă să fie încordate.
În viitorul mandat, Obama ‘va fi puţin mai avizat asupra a ceea ce o mână întinsă adversarilor SUA ar putea să aducă, după un prim mandat în care unele dintre speranţele sale nu s-au concretizat’, consideră M. Inderfurth, expert al centrului de studii CSIS din Washington. În opinia lui Justin Vaisse, analist la Institutul Brookings şi autor al cărţii ‘Barack Obama şi politica sa externă’, ‘Obama nu aparţine unei anumite şcoli de gândire (…), el este un adevărat pragmatic’, care se va implica în Orientul Mijlociu numai dacă va fi constrâns să o facă şi va continua orientarea economică şi militară către zona Asia-Pacific.
De la începutul campaniei electorale, adversarul lui Obama, republicanul Mitt Romney, promite restabilirea prestigiului american în lume după preşedinţia ‘pasivă’ a lui Barack Obama şi încearcă să schimbe imaginea pe care actualul preşedinte şi-a creat-o, punând în prim plan mai ales strategia administraţiei democrate faţă de dosarul nuclear iranian.
Astăzi, ‘Iranul este cu patru ani mai aproape de bomba nucleară’, a afirmat candidatul republican în timpul ultimei dezbateri. Strategia lui Obama în Orientul Mijlociu ‘este pe cale să se spulbere sub ochii noştrii’, a adăugat el, acuzându-l pe actualul preşedinte că a ‘abandonat’ Israelul şi că nu a acţionat în Siria. Dar tirul lui Romney împotriva lui Obama se bazează cel mai mult pe atacul împotriva consulatului american la Benghazi, soldat cu moartea ambasadorului american şi a încă trei diplomaţi, el reproşându-i şi faptul că a calificat tardiv acest atac drept un act terorist.
Din opiniile cu privire la politica externă nu putea să lipsească Rusia, candidatul republican promiţând că va apăra tinerele democraţii europene de ‘umbra’ Moscovei. El a afirmat că ‘nu va exista deloc flexibilitate’ faţă de preşedintele rus, Vladimir Putin, în problema scutului antirachetă din Europa, după ce Barack Obama îi spusese în luna aprilie preşedintelui rus de la acea vreme, Dmitri Medvedev, că va fi mai flexibil pe această temă dacă va fi reales la Casa Albă pe 6 noiembrie, discuţia fiind surprinsă de un microfon uitat deschis.
Dar, sub masca unor poziţii partizane, cei doi adversari par să împărtăşească o viziune similară asupra misiunilor armatei americane, iar pe ansamblu poziţiile lor nu diferă în mod semnificativ. Indiferent că este vorba despre Iran, Afganistan sau Primăvara arabă, Romney îl atacă constant pe Obama, dar de fapt ‘diferenţele dintre ei sunt minime’, punctează Gordon Adams, profesor la American University din Washington. El reaminteşte că Romney nu contestă calendarul tranziţiei din Afganistan, nici atacurile cu drone în Pakistan, iar când promite că îi va ajuta pe rebelii sirieni, nu propune numic altceva decât ceea ce se face în prezent.
‘Lumea lui Romney este o lume a lui Bush care nu s-a schimbat foarte mult’, consideră la rândul său Justin Vaisse, subliniind că acesta s-a înconjurat de câţiva veterani ai aripii neoconservatoare a partidului republican şi de consilieri mai moderaţi şi de multe ori face referire la politica ‘păcii prin forţă’ a fostului preşedinte Ronald Reagan. ‘Romney vrea să pară mai ferm, mai intransigent’, continuă Justin Vaisse, ‘dar acest ton nu se traduce în propuneri concrete care să se diferenţieze de ceea ce a făcut deja administraţia’ actuală, concluzionează el.
