Este sfârșitul lui 1989. Cristi Burci, un puști de 24 de ani, gonește pe o autostradă din Los Angeles, America. De la radio, află că dictatura din România a căzut. Trăiește în țara tuturor posibilităților din 1983 – a fugit din România imediat după absolvirea liceului. Vrea să se întoarcă în țara natală; să profite de primii ani de capitalism, să devină antreprenor în România democratică. Are multe idei de afaceri, visează că odată le va pune în practică; încă nu știe cum.
Facem un salt înainte în timp. Este tot spre sfârșit de an, dar de această dată ne aflăm în Bucureștiul lui 2011, într‑un capitalism vânturat de criză. Puștiul rebel din America este acum unul dintre cei mai bogați antreprenori români (potrivit Top 300 Capital, are o avere estimată între 150 și 190 mil. euro). Visează măreț în continuare. Prea măreț, dacă urmărim chiar logica sa: „Ideile geniale sunt apanajul puștilor de facultate“, ca tânărul din LA.
La 46 de ani, Cristian Burci vrea să descopere „următorul Facebook“ (a se citi: următoarea generație de lucruri care va revoluționa spațiul digital). Știe cum să facă posibil acest plan – în două cuvinte: idei și puști (vom ajunge imediat și aici). Nu mai este doar un vis.
De fapt, îți dă senzația că pentru el orice e posibil. Ne explică detaliile noului său business în sediul Grafitti BBDO – companie la care mai deține un pachet de acțiuni de circa 6,5%. Telefonul îi sună din cinci în cinci minute, bea cafea după cafea și fumează țigară de la țigară, dar nimic nu pare să‑i perturbe calmul, siguranța și entuziasmul.
E sigur că proiectul pe care îl crește acum va fi un succes. La fel cum s‑a întâmplat și cu celelalte afaceri ale sale. Pe care, desigur, le‑a vândut. Probabil că asta va fi și soarta afacerilor cu vagoane, grupul International Railway Systems, aflat acum în procedură de insolvență. Dar asta e filosofia sa de business. Sunt antreprenori care construiesc afaceri pentru a le păstra toată viața și a le lăsa moștenire copiilor. Și sunt antreprenori care construiesc afaceri pentru a le vinde. Burci face parte din a doua categorie, așa cum recunoaște într‑un interviu acordat „Ziarului Financiar“ în urmă cu trei ani. „Sunt de principiu că banii foarte mulți nu‑i faci în momentul cât operezi businessul. Se fac bani, de creștere, de dezvoltare, dar profiturile reale vin în momentul vânzării. Până când businessul ajunge la un grad de maturizare nu trebuie să scoți bani din business, ci trebuie să pui bani din tot ceea ce creezi pentru a‑l putea crește și a‑l aduce la un stadiu de maturizare ca să fie un business viabil.“
Revenind, știe și de ce să facă acum acest lucru: „Digitalul este singurul mediu care îți oferă posibilitatea să faci din monolog o conversație. Pentru publicitate, acesta este viitorul și noi nu îl vedem încă“, spune publicitarul. Este momentul în care începe să lucreze pentru lansarea Digital Catalyst Fund – un incubator de idei și totodată noua sa afacere, care deschide drumul uneia dintre cele mai importante direcții pentru businessul său: marketing oriented startupuri digitale.
A nu se înțelege că aceasta este unica afacere asupra căreia fostul șef al televiziunii Prima TV își va concentra întreaga atenție în anii următori. În continuare, este activ în industria de transporturi (ne spune, deocmandată, numai că luna iulie este crucială în această direcție pentru grupul său de companii, aflat la un pas de faliment) și s‑a reîntors de curând în zona de media, unde lucrează la inaugurarea unei platforme online, ce va fi condusă de Răzvan Ionescu, fostul director editorial al grupului Adevărul Holding. Dar Digital Catalyst Fund este singurul proiect asupra căruia își focalizează atenția în această perioadă. „Asta îl face cel mai important“, subliniază el acum.
Tabăra de pregătire. Inspirate de succesul programelor americane, precum Y Combinator, fondat în Silicon Valley în 2005, sau de Techstars, lansat un an mai târziu în Colorado, incubatoarele de afaceri sunt centrate de atunci mai ales pe zona tehnologică. În fiecare an, cele câteva sute de incubatoare (nu există o statistică oficială, doar mai multe estimări) din America și Europa analizează mii de idei din această zonă și decid dacă le vor transforma în companii. Digital Catalyst Fund va primi până la 15 iulie, când se încheie prima perioadă de depunere a aplicațiilor, între 70 și 100 de idei. Din acestea, va alege zece, iar inițiatorii lor (tineri din America și Europa) vor participa la o tabără de pregătire de trei luni în București, unde ideile selectate vor fi dezvoltate. În cele mai bune, va fi investit un capital de până la 500.000 de dolari – pentru primul an al acestui proiect, Cristian Burci a alocat 1,5 mil. dolari.
Contextul este favorabil atragerii celor mai înzestrați tineri viitori antreprenori digitali, în condițiile în care Europa are anual 45.000 de absolvenți de facultăți cu profil informatic. Dar poate Europa să producă idei de afaceri care să satisfacă așteptările marilor investitori? Sau ne aflam într‑un bubble unde crește mai ales numărul proiectelor de mâna a doua?
În prezent, oferta de programe de pe bătrânul continent similare celui lansat de Burci în urmă cu o lună nu este deloc limitată. Dad.es în Spania, Yandex Factory în Rusia, Startupbootcamp din Danemarca sunt numai câteva exemple recente cu rezultate promițătoare.
„Cred că ne confruntăm cu un aflux de incubatoare și nu doar calitatea startupurilor este sub semnul întrebării, dar și experiența celor care le conduc“, spune despre acest subiect antreprenoarea Reshma Sohoni, partener în cadrul Seedcamp, un proiect care primește anual circa 3.000 de aplicații, citată de publicația „Wired“. Tot ea crede că, în următorii ani, piața se va autocorecta. În 2011, Seedcamp a fost desemnat cel mai bun incubator din Europa, potrivit organizației americane Kauffman Fellows Program.
Garanți și garanții. Ce garantează că Digital Catalyst Fund este unul dintre programele care va primi idei „geniale“ și va reuși să le implementeze în afaceri de succes? Vă propun să ne oprim asupra câtorva nume de pe lista boardului incubatorului de afaceri inspirat de Silicon Valley. Kartik Hosanagar, de exemplu, este unul dintre cei mai buni 40 de profesori de business sub 40 de ani din întreaga lume. Tânărul (33 de ani) de origine indiană predă la University of Pennsylvania Wharton School, una dintre cele mai influente universități în zona tehnologiei (potrivit „Financial Times“, programele de MBA ale universității ocupă în prezent locul al 3-lea într‑un clasament global, după Stanford și Harvard). Hosanagar este și cofondator Yodle Inc., companie de advertising și marketing online, recent listată între primele 50 de firme cu cea mai rapidă ascensiune din SUA. Anul trecut, veniturile i‑au crescut cu 40%.
Pe aceeași listă se regăsește, alături de Simon Bond, CMO BBDO&Proximity Worldwide, sau fosta gimnastă Nadia Comăneci, un antreprenor român de 26 de ani, a cărui idee de afaceri (pe care Seedcamp a ales să o finanțeze în 2009) a cucerit lumea digitală. Publicația britanică „Telegraph“ a selectat‑o în clasamentul „Start‑Up 100“ din 2011. Înainte, cu numai un an în urmă, fondatorul ei reușise să atragă o finanțare de 800.000 de dolari de la fondul de investiții Arts Alliance, care a investit și în browserul Opera. Este vorba despre Emi Gal și Brainient, o platformă care creează elemente interactive pentru reclame video online, cu sediul la Londra. În acest moment, el pregătește deschiderea primului birou de vânzări de peste Ocean. În timpul interviului pe e‑mail cu MONEY Magazine, Emi Gal era la New York cu acest scop.
Cum și de ce s‑a alăturat proiectului Digital Catalyst Fund? Fondatorul Brainient l‑a cunoscut pe Cristian Burci întâmplător, printr‑un prieten comun. În scurt timp, cei doi și‑au dat seama că gândesc la fel cu privire la viitorul României, că „startupurile pot contribui considerabil la revigorarea economiei mioritice“ și că în trei ani pot să facă din Digital Catalyst Fund cel mai important proiect de acest timp ca viziune din Europa de Est.
Via SUA. Ideile propuse de aplicanții Digital Catalyst Fund i se par lui Emi Gal „foarte interesante și ambițioase“. De specificat că până la momentul discuțiilor cu MONEY Magazine nici un proiect nu venea din România. I‑au atras atenția un joc online care simulează trading interbancar, un nou mod de a consuma content plătit și o aplicație mobilă de fitness. Încă nu a văzut „următorul Facebook“. Și, deocamdată, crede că șansele să îl găsească în România sunt mici. În ciuda faptului că avem „incredibil de mult talent tehnic, universitățile de la noi educă oameni pentru a executa, nu pentru a identifica probleme“, motivează el și adaugă pentru a întări ideea: „Avem mulți engineers și nu destui product managers“.
Să găsească Facebook made in România, Digital Catalyst Fund încearcă să îi conecteze pe tinerii cu idei îndrăznețe cu cei care le pot executa. „Scopul este să atragem spiritul antreprenorial din America, unde, cred eu, este cel mai dezvoltat. Apoi să‑l combinăm cu o cunoștință în zona de tehnologie existentă în România“, explică Burci.
Cristian Burci și Emi Gal, pe care îi desparte o diferență de vârstă de 20 de ani, împărtășesc aceeași opinie referitoare la capacitățile de engineering existente în România și lipsa abilităților de lider. „Suportul tehnic românesc este foarte bun, peste cel din India, dar ne lipsește spiritul antreprenorial. Românul este inginer, el este educat să urmeze un antreprenor, și nu să se arunce în afaceri proprii“, observă Burci.
Afacerile pe care acesta urmărește să le lanseze împreună cu tinerii aplicanți pornesc de la idei ce pot să îmbunătățească modul în care clienții și consumatorii comunică în spațiul virtual. Mai concret, este vorba despre comunități precum Twitter, Brainient sau agregatoare precum Flipboard, de exemplu. Idei care nu sunt destinate unei piețe, ci au adresabilitate globală, pentru că internetul este cea mai mare rețea de distribuție mondială. „Uneori, ni se pare că este local pentru că noi mergem spre conținut local“, mai spune Burci. Și pentru că nu are tableta personală cu el, cere una împrumut, ca să ne arate exact cum funcționează Flipboard, un agregator de conținut despre care, de câteva ori, spune că este „senzațional“.
Antreprenor egal (și) faliment. Și atunci, este lesne de înțeles de ce e atât de important pentru un antreprenor, deși fără experiență concludentă în online, să investească în zona digitală. Dar nu e prima oară când Burci se bazează pe fler, și nu pe experiență: nu avea experiență nici în publicitate, când a fondat Grafitti, nici în televiziune, când a fondat Prima TV, nici în industria de vagoane când a intrat în acest domeniu. Iar asta nu l‑a împiedicat să‑și încerce norocul. S‑a mai întâmplat, desigur, ca flerul său să mai dea greș: „Undeva prin ’94–’95 am creat primul ziar în culori din România, «Ultimul cuvânt», care a dat faliment pentru că a mers foarte prost. A fost difuzat vreo șase luni. Noi l‑am creat pentru a vinde publicitate color și cred ca a fost ușor înaintea timpului. Dacă ziarul acela ar fi apărut 3–4 ani după, cred că ar fi funcționat foarte bine“, recunoaște Burci într‑un interviu mai vechi. Dar, după cum spune o zicală des folosită în mediul de business american – de care omul de afaceri și‑a legat trecutul, prezentul și viitorul – nu te numești antreprenor dacă nu dai faliment de câteva ori.
Revenind la digital, online și media: „În următorii 5–10 ani nu cred că vom mai vedea un business de succes care există în offline fără să fie și în online“, avansează el o estimare.
Iar aceasta este doar o direcție de investiții pe care omul de afaceri o va aplica și în proiectul media (vezi caseta „Avem conținut media. Ce facem cu el?“), unde nu se află la prima încercare. În 2005, și‑a pus semnătura pe prima tranzacție importantă din media, vânzarea pentru 30 mil. euro a televiziunii Prima TV și radiourilor Kiss FM și Star FM către grupul de presă SBS Broadcasting.
investitor. Revenind la incubatorul de afaceri, conceptul pe care îl implementează acum este foarte apropiat de modul de funcționare al fondurilor de investiții și chiar al unui business‑angel. Simplist, în schimbul finanțării, Digital Catalyst Fund intră în acționariat cu un anumit procent. Dacă ideea se dovedește bună, compania ajunge la o anumită valoare, iar acel procent din acțiuni este cuantificabil.
Să înțelegem însă cât de solicitant este să găsești cele mai bune idei de afaceri printre o multitudine de propuneri, ne ajută Marius Ghenea, unul dintre cei mai cunoscuți investitori de tip business angel din România. „La fiecare proiect în care am investit, am refuzat, probabil, o sută de alte proiecte“, spune el.
Pe lângă un eventual exit și dimensiunea financiară, antreprenorii investitori mai au un câștig, poate, la fel de important. Cea de‑a doua dimensiune este expunerea la multe idei interesante, la ultimele noutăți din domenii pe care altfel nu le‑ar stăpâni la fel de bine. „Ești acolo, în mijlocul evenimentelor, vezi cum se construiește această industrie“, sintetizează Burci. Potrivit propriei estimări, decalajul industriei de online dintre SUA și Europa este de cel puțin cinci ani.
Pentru Marius Ghenea, proprietarul grupului Fit Distribution, cu afaceri în IT&C, care în prezent se dedică întru totul activității de business‑angel („tot ce investesc este în această structură“), este motivant și că poate să contribuie la „succesul acestor activități antreprenoriale, separat de potențialele rezultate financiare. În al doilea rând, fiind expus la mai multe industrii, nu există riscul de a intra într‑o rutină“. Iar în astfel de proiecte poți să te confrunți cu orice, dar nu întâlnești două situații identice.
Ce au de câștigat aplicanții? Jed Christiansen, șeful departamentului de vânzări Google în Europa Centrală și de Est, Orientul Mijlociu și Africa, o spune cel mai bine într‑un post recent pe blogul său. „Deși nu cred că orice startup ar trebui să treacă printr‑un accelerator de businessuri, această experiență îmbunătățește șansele de succes ale unei afaceri la început“.
Și o mână de ajutor nu a făcut rău nimănui, mai ales acelora la început de drum. „Mulți dintre aplicanți sunt studenți – la ei este zona de unde pornesc ideile. Nu am auzit de un inventator mare de 70 de ani“, subliniază și Burci. Teoria enunțată de el arată că atunci când inovezi nu ai nevoie de experiență, ci trebuie să gândești fără prejudecăți. Iar de exemple care să îi susțină afirmația este plin internetul. Amintiți‑vă cât de tineri erau Larry Page și Sergey Brin când și‑au imaginat motorul de căutare Google sau ce vârstă avea Steve Jobs când gigantul Apple era doar o idee. Sau, de ce nu, gândiți‑vă la Facebook și studentul de atunci Mark Zuckerberg.
Investiții cu feeling. Și dacă tot ne‑am întors la Facebook, deși pe termen lung crede că va ajunge cea mai mare agenție de publicitate din lume, Burci nu a cumpărat acțiuni la cea mai așteptată listare a deceniului – cu toate că are și cont pe rețeaua de socializare. De ce? Pur și simplu nu a simțit că trebuie să o facă.
Jurnalistul american Malcolm Gladwell, colaborator al revistei „New Yorker“, scrie în cartea sa „Blink“ (tradusă (S)Clipirea) că, deși trăim într‑o lume în care luarea unei decizii este legată strâns de timpul și efortul pe care le investim, o hotărâre în două secunde, fără să ai o motivație clară pentru aceasta, poate fi la fel de bună. Și în aceeași carte, Gladwell arată că, uneori, găsim și o explicație logică. Iat‑o pe cea a lui Cristian Burci: „Momentul este foarte prost. Dacă oferta publică ar fi fost făcută în 2008, ar fi fost cu totul altfel“, spune el. „Eu nu cred că dacă acțiunea a scăzut (cu circa 30% de la oferta publică inițială de luna trecută) înseamnă că listarea a fost un eșec. Companiile oscilează. Atenția publică a fost foarte mare, dar nu văd ca pe o dramă ce s‑a întâmplat la Facebook“, continuă Burci. Cu toate acestea, nu va investi curând, pentru că „ceva îmi spune să nu o fac“.
