23 septembrie 2009 21:00

Va fi inflaţie! Îmi va mări averea

El spune că strategia sa de investiţii este de natură să îi aducă, în acest scenariu, câştiguri. Motivul: cumpără doar active foarte ieftine, plăteşte datoriile preluate şi aşteaptă ca valoarea activelor să îşi revină natural. “Vremea leverage-ului a trecut”, spune Patriciu, la sfârşitul primei achiziţii pe care a făcut-o pe un nou segment de investiţii: piaţa bancară. Patriciu a cumpărat Banca Populară a Georgiei şi intenţionează să se extindă pe mai multe pieţe pe care le consideră ultraliberale. România nu este, “deocamdată”, pe lista de investiţii, pentru că aici recuperarea banilor ar dura de două ori mai mult, spune Patriciu.

Aţi deschis o nouă linie de investiţii, serviciile financiare. De ce în Georgia?

Este una dintre cele mai liberale ţări din lume din punct de vedere economic. După uşurinţa de a face afaceri, Banca Mondială situează Georgia pe locul 11. Noi suntem pe 55, venim de pe 45. Economia georgiană este atât de liberă încât această ţară din Caucaz va deveni o nouă Elveţie.

Vă aşteptaţi la o rată de profitabilitate mai mare decât în imobiliare sau media?

Mi-am propus să investesc în lucruri care îmi fac plăcere. Îmi face plăcere să încep cu partenerul meu, Lado Gurgenidze, o altă restructurare, ca atâtea altele pe care le-am făcut, în domeniul bancar. Portofoliul financiar pe care l-am creat împreună cu Lado îşi propune să investească în ţări care se află la începutul drumului către prosperitate, drum ce se deschide odată cu adoptarea unor legislaţii extrem de liberale, uşurinţa de a face afaceri şi taxarea extrem de redusă. Noi ştim foare puţin despre ţări ca Georgia, Malaysia, Rwanda, Botswana şi multe altele, vreo 20-25 de ţări în această lume în care într-adevăr principiul de guvernare duce spre prosperitatea oamenilor.

Veţi mai investi în sectorul financiar din România?

Nu voi investi în România decât atunci când ne vom hotărî să progresăm. Să încercăm să fim cu adevărat o economie de piaţă liberă. Atunci când se va deştepta clasa politică.

Este o linie de investiţii de risc mai scăzut?

Nu, este vorba despre a creşte odată cu economii care urcă. Dacă PIB-ul în astfel de ţări extrem de liberale se majorează cu 10%, depunerile populaţiei cresc cu 50%.

Este o platformă politică ceea ce construiţi acum?

Nu, nu avem ambiţii politice, ci amândoi împărtăşim acelaşi sistem de valori, acceeaşi filozofie şi acelaşi mod de abordare a afacerilor. Asta n-are legătură cu politicul. Însă are consecinţe politice directe.

Ce buget total aţi alocat pentru investiţii?

O sumă cu nouă cifre.

Şi cea mai mare valoare pentru un singur proiect?

O sumă cu opt cifre.

Aveţi şi proiecte imobiliare în Georgia?

Da, voi da detalii în câteva luni.

Cum comparaţi potenţialul de profitabilitate între portofoliul imobiliar din România şi cel din Georgia?

Nu poţi compara o ţară în care o autorizaţie de construcţie se ia într-un an-doi şi una în care autorizaţia se ia în două ore. În termeni financiari este o deosebire colosală. Gândiţi-vă la timpul pe care îl pierzi în relaţia cu autorităţile. Noi avem un bugetar la 13 locuitori, în Georgia este un bugetar la 75 de locuitori. Gândiţi-vă cât costă să faci afaceri în România şi cât costă în Georgia. Pentru că noi îi plătim pe aceşti bugetari. Şi mai ales îi plătim pe aceia care nu sunt buni la nimic altceva decât să colecteze bugetul şi să îl cheltuiască. Deci, administreză, nu fac o treabă utilă, cum fac jandarmii, medicii sau profesorii.

Reformulez, cât durează să dublaţi o investiţie în România şi cât în Georgia?

Probabil, de două ori mai puţin în Georgia decât în România. (…) În cazul Băncii Populare a Georgiei, o triplare în trei ani este realizabilă.

În ce domenii vă mai aşteptaţi la creşteri în România?

Vor fi oportunităţi în următorii doi-trei ani pe imobiliare, după ce lucrurile vor începe să se stabilizeze şi atunci când vom discuta despre cu totul alte ordine de mărime ale chiriilor, ale preţurilor de construcţie şi de vânzare. Nu cred că în România un metru pătrat de construcţie de locuinţe, în medie, poate să coste mai mult de 700 de euro. Deja suntem pe cale să ajungem acolo. Aberaţiile ultimilor ani, două-trei mii de euro pe metru pătrat, se vor stabiliza în zona de 600-800, în aşa fel încât el să poată fi cumpărat de oricare cetăţean. Asta presupune o stare de normalitate, renunţarea la aberaţii: programul Prima Casă, care a fost prost conceput – o trăsnaie de la început – şi singurul rezultat pe care l-a avut a fost scumpirea relativă a locuinţelor ieftine.

La pragul de 700 sunteţi dispus să cumpăraţi?

Nu, de construit trebuie să construiesc la maximum 400-500 de euro. Şi este perfect posibil.

Cum?

Revoluţie tehnologică, managementul în construcţii să fie mult mai contemporan cu noi înşine, competiţie. Scăderea preţului construcţiilor se realizează printr-un bun management, în primul rând, şi nu din câte cărămizi pune pe oră un muncitor. Antreprenorii să înţeleagă faptul că se construieşte cu computerul, nu cu buldozerul. Iar cei care organizează licitaţii să înţeleagă, de asemenea, că nu pot face parte dintre condiţiile de licitaţie numărul de camioane, buldozere, excavatoare şi că astea sunt doar trăsnăi puse pentru ca unii să câştige. Noi vorbim în batjocură despre firme de apartament. Păi, numai de firme de apartament avem nevoie. Avem nevoie de firme cu câţiva oameni serioşi, cu computere în faţă. Excavatoarele se pot închiria.

Aveţi deja un portofoliu imobiliar. O astfel de eficientizare nu v-ar eroda investiţia pe care deja aţi făcut-o?

Am făcut-o foarte ieftin. Am cumpărat cu discounturi extrem de mari pe bursa de la Londra. Nu doar în România, ci în toată Europa. Aceste discounturi îmi permit să construiesc o platformă de investiţii capabilă să finanţeze dezvoltări imobiliare în ţările din Est. Aş vrea să spun în România. Din păcate, nu pot, deocamdată.

La ce scară vedeţi aceste dezvoltări imobiliare?

Mult mai mare decât cioburile care s-au construit până acum. Oraşele româneşti în ultimii 20 de ani au fost populate cu tot felul de mai mici sau mai mari cioburi. Acum începem să avem nevoie de dezvoltări urbane. De proiecte care să se constituie în generatoare de ţesut urban. Astfel de proiecte înseamnă sute de milioane cel puţin, nu milioane sau zeci de milioane.

Cum arată ţara care şi-a concediat poliţiştii

Cu blocuri în stil sovietic, cenuşii ca nişte ghetouri, clădiri istorice cu stil, dar fără strălucire, şi un furnicar de hârburi care strangulează centrul, oraşul Tbilisi seamănă cu Bucureştiul de acum zece ani. Doar din loc în loc, câte o clădire futuristă din sticlă rupe monotonia şi trădează câte ceva despre economia ultimilor cinci ani, în care PIB-ul pe cap de locuitor s-a triplat, schimbând statutul Georgiei din ţară foarte săracă în ţară săracă.

Motorul acestei creşteri: investiţiile străine directe, care au venit în Georgia după 2003. În total, patru miliarde de euro, adică, raportat la o economie atât de mică, una dintre cele mai mari ponderi din lume. La care se adaugă o creştere economică ajunsă la două cifre, 12,3% în 2008, anul în care invazia rusă, criza financiară, alegerile şi frământările interne au oprit timpul.

“Economia va scădea cu 2% anul acesta, dar credem că ce este mai greu a trecut. Măsurăm zilnic înregistrările de maşini şi de proprietăţi, care arată încrederea în economie. Au început să crească", spune Vakhtang Lejava, consilier al premierului Nika Gilauri.

Vakhtang Lejava şi Tamara Koviridze sunt doi dintre funcţionarii care au schimbat din temelii, începând din 2004, sistemul de stat din Georgia. Înregistrarea proprietăţilor, de exemplu, durează acum câteva ore.

Din 110 mii de funcţionari au fost concediaţi 80%, inclusiv toţi poliţiştii (ulterior, populaţia din închisori s-a triplat, la 18.000) şi toţi vameşii, apoi înlocuiţi de tineri până când numărul total s-a stabilizat la 70.000. Cifra include militarii, dar nu profesorii şi medicii.

“Au fost concediaţi bunicii, dar a fost angajată generaţia tânără. Familia ca întreg a avut de câştigat”, povesteşte Tamara.

Ulterior, salariile în sectorul public au crescut de zece ori. Acum, salariul mediu în administraţie este de 600 de euro, dublu faţă de media pe economie. Impozitul pe venit, care include contribuţia socială, este de 20%. Şcolile şi spitalele au fost privatizate, iar finanţarea merge direct la beneficiarul de servicii. “Plătim toate taxele de şcolarizare, oriunde, chiar şi la Harvard, fără să condiţionăm acest lucru de întoarcerea în ţară”, spune Tamara. “Recunoaştem că nu putem concura cu universităţile din lume şi vrem să fim competitivi la nivel mondial”, mai spune ea.

Georgia a dereglementat majoritatea serviciilor publice, a eliminat taxele vamale şi vizele de intrare în ţară şi are unul dintre cele mai scăzute şi mai simple niveluri de impozitare din lume. Totuşi, nu a reuşit să rezolve problema deficitului bugetar, care se învârte în jurul a 10% din PIB. Statul intenţionează însă să introducă prin constituţie un plafon pentru nivelul cheltuielilor bugetare şi obligativitatea organizării de referendum pentru orice majorare de taxe.

Omul-cheie al lui Patriciu

“Lucrez cu actualul prim-ministru, este o plăcere dacă pot să-mi servesc ţara”, se prezintă, pe aeroportul din Tbilisi, Lado Gurgenidze, omul care conducea guvernul Georgiei în timpul invaziei ruse din 2008. La 38 de ani, Lado este unul dintre “seniorii” echipei guvernamentale aduse de preşedintele Mihail Saakaşvili după Revoluţia Trandafirilor, care l-a înlăturat pe Eduard Şevardnadze în 2003.

De formaţie bancher de investiţii (cu cea mai mare parte a carierei la ABN Amro), Lado s-a întors în ţară pentru a conduce Bank of Georgia, pe care a crescut-o de la active de 25 milioane de dolari până la 900 milioane de dolari între 2004 şi 2007. Pentru un an, a fost prim-ministru, pentru ca apoi să preia conducerea comisiei pentru gestiunea ajutorului internaţional.

Anul trecut l-a cunoscut pe Dinu Patriciu, cu care s-a asociat într-un fond de investiţii dedicat serviciilor financiare, Liberty Investments Holding, cu un buget de investiţii de ordinul a cel puţin 100 milioane de dolari. Lado va conduce iniţial activitatea Băncii Populare a Georgiei, pe care vrea s-o ducă de la o cotă de piaţă de 3,4% la 7-8% sau chiar la 10%. Pe măsură ce grupul va face achiziţii noi, el va prelua coordonarea tuturor operaţiunilor fondului la nivel mondial. Fondul intenţionează să facă una-două investiţii pe an, în ţări cu guvernare liberală din Europa de Est, Africa şi America.

Cel mai tânăr şef de bancă centrală

“Este timpul să cumperi acum. Războiul e în urmă, frământările sociale sunt în urmă, punctul cel mai greu al crizei este în urmă”, explică şi Giorgi Kadagidze, guvernatorul Băncii Naţionale a Georgiei. Giorgi are 29 de ani. Nu de carieră, ci de când s-a născut. Şi este mulţumit că a scăpat de ultima bancă cu capital local. “Urmărim doar doi parametri în supravegherea bancară: management sănătos şi capital suficient. Această tranzacţie demonstrează că Georgia este încă atractivă, cât despre Lado, el este cel care a relansat sistemul bancar după 2004”, explică guvernatorul. “În 2006, am făcut o schimbare fundamentală a rolului băncii centrale, am încetat să mai finanţăm deficitul bugetar. Nu vrem să intervenim în economie, doar protejăm investitorii. Ideile stângiste încep să reapară, dar noi suntem hotărâţi să urmăm principiile economiei libere”, mai spune el.

La banca centrală, cifrele sunt mai prudente decât la guvern: 4% scădere economică anul acesta. Iar principala prioritate, “să nu repetăm greşelile Europei de Est”. În patru ani, ponderea activelor bancare s-a triplat, până la 32% din PIB, dar Georgia n-a văzut până acum o bulă a activelor sau una imobiliară, spune Kadagidze. “Cultura locuirii separate de părinţi abia acum intră în societatea georgiană, ceea ce nu era cazul înainte. Aşa se face că avem o cerere mare pentru apartamente mici, dar aceasta este singura zonă în care preţurile cresc”, detaliază guvernatorul.

> CV Dinu Patriciu
Avere 1,8 miliarde dolari
Linii de investiţii