Situaţia pe care o descriu reflectă “indicaţia” nr. 18 din Directiva NKVD K‑AA/CC113, aplicată de ruşi în toate ţările din fostul bloc estic, începând cu anul 1947. Directiva la care fac referire a fost publicată în România pe la începutul anilor ‘90. Nu fac o dezvăluire din asta. Mă surprinde însă că, deşi, oficial, această directivă nu mai este impusă (oare?), ea se aplică cu stricteţe în România. Asta este o curiozitate. Tot ce se întâmplă în viaţa politică a ţării îmi confirmă acest lucru, şi anume că sunt indicaţii din această directivă care, conexate între ele şi puse în practică, menţin o cultură organizaţională a ineficienţei în structurile statului, astfel încât România să rămână subdezvoltată. De altfel, pe acest fond, au apărut atâtea centre de putere în 19 ani, încât nimeni nu mai poate spune precis cine conduce această ţară.
Lucrurile se leagă între ele, pentru că, de pildă, indicaţia (nr. 32) din Directiva NKVD face referire la extinderea birocraţiei statului şi neadmiterea scăderii numerice a personalului, ori a funcţionării normale a aparatului birocratic. Modul confuz în care a fost concepută reforma administraţiei publice în 19 ani, în cinci valuri succesive (1991, 1998, 2003, 2005 şi 2009), fără un scop precis şi fără evaluări prealabile, focalizată pe detalii, confirmă ţintele înscrise în indicaţia respectivă. La fel, indicaţia 44 din Directiva NKVD, potrivit căreia trebuie promovate în funcţii persoane necalificate. Sunt atâtea exemple de personaje în politică şi administraţie de acest gen, încât nu-mi ajunge articolul să fac o enumerare. În schimb, oamenii cu opinii sunt marginalizaţi şi distruşi economic.
Dezorganizarea statului este cuplată cu o destructurare sistematică a societăţii. Ea este susţinută de un învăţământ care produce, anual, 51% analfabeţi funcţionali, cifră confirmată într-un studiu publicat anul trecut de Uniunea Europeană. Asta înseamnă că, exact ca şi în regimul comunist, sistemul educaţional produce “omul nou”, astfel încât capitalul social al naţiunii (norme şi valori) să fie cât mai scăzut. “Omul nou” este opusul cetăţeanului angajat în viaţa ţării sale, fiind doar purtător de buletin, care nu emite pretenţii mari şi nu-l interesează cum politicienii folosesc resursele ţării. Prin însumarea “omului nou” se creează o masă destructurată, cu valori difuze şi care este uşor de manipulat prin stimuli externi. În economie, “omul nou” produce multe costuri, pentru că este indisciplinat, iar improvizaţia ține loc de meserie. “Omul nou” este clientela ideală a partidelor politice care, de asemenea, promovează valori difuze, concentrându-se pe detalii şi scandal, ca să nu se rezolve nimic.
Sunt oameni care susţin dezorganizarea statului, cât şi destructurarea societăţii, fiind, cândva, racolaţi de fosta securitate. Unii dintre ei au fost “scoşi în faţă” de CNAS, alţii nu. De asemenea, nu ştim câţi au fost racolaţi după 1989. Aceşti oameni acţionează standard asupra micro-grupului social, modelând sau destructurând opinii, ori în grupuri sociale formatoare, cum ar fi partide, fundaţii de tot felul, confederaţii, presă, având o bază economică de susţinere în companii care câştigă mai toate afacerile importante. Activitatea acestor persoane afectează funcţionarea statului şi viaţa noastră, deopotrivă. De aceea, paradigma după care ei acţionează trebuie modificată, astfel încât să fie opusul Directivei NKVD. Asta nu o pot face decât serviciile secrete, adică sursa de unde a pornit totul cu 62 de ani în urmă, deşi nu cred că acolo s-a strâns tot răul de pe lume.
Prin urmare, eforturile care se fac în reformarea statului, a sistemului educaţional şi a economiei vor rămâne o succesiune de eşecuri, cât timp nu se produce o revoluţie cognitivă şi nu se organizează managementul schimbării în punctele-cheie ale statului.
>Valentin M. Ionescu este director general al companiei Unic Management Consulting. A fost preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Privatizare şi ministru al Privatizării (1997-1998).
