Discuțiile au pornit de la faptul că Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan, intrată în vigoare în 11 aprilie 2014, adaugă o birocrație dificilă și costisitoare atât pentru proprietarii care doresc să vândă un teren extravilan, cât și pentru autoritățile publice în raza cărora se află respectivul teren.
Chiar dacă actul a fost modificat recent prin Legea nr. 68/2014, publicată în data de 13 mai 2014, nici forma nouă nu simplifică procedura.
Ideea avansată inițial a fost ca Normele pentru aplicarea legii nr. 17/2014 să fie elaborate în termen de 7 zile de la intrarea în vigoare a actului normativ.
Până acum însă, avem doar un proiect, publicat pe site-ul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar forma propusă nu este deloc încurajatoare. Din contră, procedura propusă este costisitoare, anevoioasă și greu realizabilă într-un termen rezonabil, riscând să creeze un blocaj pe piața tranzacțiilor cu terenuri agricole extravilane.
În esență, potrivit proiectului de norme metodologice propus, anterior vânzării unui teren agricol extravilan, proprietarul este obligat să înregistreze la primăria din raza unității administrativ teritoriale unde se află situat terenul, o cerere prin care să solicite afișarea ofertei de vânzare, împreună cu o serie de documente justificative privind dreptul de proprietate asupra acestuia.
Scopul este de a aduce la cunoștința preemptorilor, adică persoanelor care au prioritate la achiziționarea unui astfel de teren, cum sunt coproprietarii, arendașii, vecinii și statul român prin Agenția Domeniilor Statului, intenția proprietarului de a înstrăina terenul și oferta de vânzare. În final, preemptorii au posibilitatea să cumpere terenul, cu prioritate, la prețul propus prin oferta de vânzare.
Articolul integral pe capital.ro
