Purtătorul de cuvânt al Vaticanului Federico Lombardi şi Secretariatul de Stat, administraţia centrală a Sfântului Scaun de obicei puternică şi discretă, au atacat cu virulenţă, pe rând, autorii acestor informaţii.
„În contextul în care, în trecut, marile puteri, adică statele, erau cele care încercau să condiţioneze alegerea papei, în prezent se încearcă să se exercite presiuni asupra opiniei publice”, a deplâns Secretariatul într-un comunicat, criticând dur multiplicarea unor „ştiri adesea neverificate sau neverificabile ori false care aduc atingere gravă unor persoane şi instituţii”.
În opinia lui Lombardi, „unii caută să profite de surpriza şi dezorientarea” ce au apărut după demisia istorică anunţată de Papă, „cu scopul de a semăna confuzie şi a discredita Biserica şi Guvernul său”.
Un pic mai târziu, el a îndemnat presa să dea dovadă de „măsură” în evocarea acestor „subiecte importante”.
Furia lor este produsă de publicarea, săptămâna aceasta, în Italia, a unor articole de senzaţie evocând prezenţa unui grup de „lobby gay” în cadrul Vaticanului, care ar fi victima şantajării din partea unor laici cu care ar avea legături de „natură mondenă”.
Sub titlul „Sex şi carieră, şantaje la Vatican în spatele renunţării lui Benedict al XVI-lea”, La Repubblica (stânga) a oferit asigurări că un cardinal spaniol Opus Dei, Julian Herranz, ar fi evocat în faţa Papei dosarul „cel mai scabros”, şi anume „o reţea transversală unită de orientarea sexuală”.
De asemenea, săptămânalul Panorama (mai degrabă de dreapta) scrie că grupul de „lobby gay” al Vaticanului „ar fi, de departe, cel mai ramificat şi influent dintre toate cele care există în cadrul Curiei” romane. Ziarele amestecă, odată cu aceste acuzaţii, întrebări despre gestionarea finanţelor Vaticanului.
„Cine are în minte înainte de toate banul, sexul şi puterea şi este obişnuit să citească prin aceste criterii diversele realităţi nu este capabil să vadă altceva, nici măcar în Biserică”, a răspuns purtătorul de cuvânt.
După apariţia scandalului Vatileaks, anul trecut, majordomul Papei, Paolo Gabriele, găsit vinovat că a transmis presei documente ultraconfidenţiale, a fost condamnat, iar ulterior a fost graţiat de către Benedict al XVI-lea. Însă numeroase întrebări rămân fără răspuns, în special cu privire la existenţa unor eventuali comanditari.
Raportul unei comisii de trei cardinali, însărcinaţi de către Papă să conducă o anchetă paralelă, a rămas secret. Potrivit presei, Joseph Ratzinger ar avea intenţia să îl divulge cardinalilor, înainte să se retragă. Concluziile acestei anchete l-ar fi determinat să îşi abandoneze postul, un lucru fără precedent de aproximativ 700 de ani.
Joseph Ratzinger şi-a motivat demisia prin vârsta înaintată (85 de ani) şi slăbirea fizică. Însă în cadrul ultimei messe, miercuri, emoţionat şi obosit, el a denunţat „ipocrizia religioasă”, „loviturile date unităţii Bisericii, disensiunile corpului ecleziastic”.
În opinia unor vaticanişti, scurgerea de documente a putut să fie utilizată de diverşi actori pentru a discredita un rival din cadrul Curiei şi ar putea să se repete cu scopul de a influenţa alegerea noului papă.
Încheind, sâmbătă, o serie de „exerciţii spirituale” în Postul Mare, Benedict al XVI-lea a mulţumit cardinalilor pentru „marea competenţă, dragoste şi credinţă”. Într-un discurs susţinut pe un ton foarte teologic, el le-a amintit „răul din această lume, suferinţa şi corupţia”.
Aproximativ 117 cardinali vor fi chemaţi să îl aleagă pe succesorul său, în cadrul unui conclav, la jumătatea lui martie. Succesiunea este foarte largă, dar circulă mai multe nume de „papabili”. Între acestea se află şi cel al cardinalului filipinez Luis Antonio Tagle. Într-un interviu publicat în ediţia de sâmbătă a cotidianului La Republica, acesta a dezvăluit că i-a cerut scuze lui Benedict al XVI-lea, după ce plâns atunci când a fost făcut cardinal. „Nu ai de ce să te scuzi, i-a răspuns şeful Bisericii. Avem nevoie de inimă în Biserică”.
