În SUA, situația e diferită față de cea din România, deoarece o parte dintre persoanele care renunță la cablul clasic îl înlocuiesc cu servicii online plătite, însă cu mai puțini bani, prin intermediul cărora pot urmări aceleași canale de televiziune.
Restul, însă, pur și simplu vor să elimine din viețile lor posturile TV care, consideră ei, nu le mai aduc nimic bun. Într-un studiu realizat anul acesta de compania Morgan Stanley, 10% dintre americanii interogați afirmă că vor renunța, în 2014, la abonamentele de cablu TV, IPTV și satelit.
Cei mai hotărâți să spună „nu” abonamentului TV sunt americanii cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani. În ceea ce privește segmentul de vârstă 45-64 de ani, un procent de 15% au afirmat că vor renunța anul acesta la cablul TV.
Revenind la cei doi bucureșteni care au decis să-și taie cablul TV, aceștia au ajuns la această hotărâre pe motiv că „oricum nu aveam la ce să ne uităm. Pe toate posturile vedem multă violență, scene cu conținut erotic și nu vrem să ne creștem copiii în acest mediu”. Ei nu au aruncat televizorul, ci îl folosesc pentru a privi DVD-uri cu filmele și desene animate pe care și le aleg ei.
În România, 98,8% dintre gospodăriile din mediul urban sunt dotate cu televizor, arată rezultatele unui studiu realizat la finele anului 2011 de ECOTIC și Recolamp, două asociații care gestionează deșeurile electrocasnice și elecronice. Asumându-ne faptul că situația nu s-a schimbat simțitor timp de aproximativ doi ani, rezultă că 1,2 gospodării din orașele țării nu au televizor. Adică, aproximativ 141.000 de persoane.
Pe de altă parte, multe dintre familiile care au televizor dețin, de fapt, mai multe televizoare. Datele Institutului Național de Statistică (INS) arată că, în anul 2012, erau 143,1 televizoare la fiecare 100 de gospodării. Numărul acestor echipamente electronice a crescut cu 6,6% în perioada 2009-2012.
Avantaje și dezavantaje
Fanii televizoarelor sunt, în special, femeile casnice și pensionarii, care au mai mult timp liber pe care să-l petreacă în fața micului ecran. Sunt, totuși, destul de mulți tineri care plătesc cablul TV fie ca să fie la curent cu știrile, fie ca să urmărească diferite emisiuni științifice sau despre natură și animale pe posturi TV din străinătate. Chiar și persoanele care critică televiziunile găsesc lucruri interesante de văzut, cum ar fi muzică, teatru, emisiuni de modă, istorie sau geografie.
Mai mult, televizorul a devenit demult un fenomen social, menit să umple golurile din conversații. În multe familii, televizorul funcționează toată ziua, ținându-i pe membrii acesteia conectați la tot ce se întâmplă în lume.
La polul opus se situează persoanele care au renunțat sau renunță la televizor. Argumentele lor țin, în principal, de calitatea slabă a programelor TV și de nivelul scăzut de moralitate a emisiunilor și filmelor difuzate. Până și medicii pediatri insistă ca părinții să nu-i lase pe bebeluși în fața micilor ecrane cel puțin până la vârsta de doi ani.
Criticii televizoarelor vin cu argumentul că aceste aparate au un efect hipnotic asupra omului, prin concentrarea acestuia într-un punct fix și prin derularea rapidă a multor cadre pe care conștiința nu mai are timpul necesar să le interpreteze, fiind influențat direct subconștientul. Totodată, criticii mai spun că televiziunea diminuează creativitatea nativă și face ca persoanele supuse timp de trei-patru ore pe zi acestui tip de influență să lege mai greu relații cu semenii lor și să devină mai anxioase atunci când se află în singurătate.
