Prin noile reglementări, Comisia Europeană modifică, pentru fiecare stat membru, sistemul de alocare a nevoilor tradiţionale de rafinare şi liberalizează piaţa. Altfel spus, dintr-un necesar tradiţional de rafinare de 329.000 tone de zahăr alb provenit din zahăr brut din trestie importat, România va primi de luna viitoare doar puţin peste jumătate din cantitate, pentru cei şapte rafinatori români, spun jucătorii din industria de profil.
Sursele de aprovizionare cu zahăr brut propuse de UE către toţi rafinatorii sunt ţările producătoare membre ale acordurilor, respectiv ţările zonei Africa, zona Caraibe, Pacific, ţările slab dezvoltate şi state precum Brazilia, Cuba şi Australia.
Producătorii se tem pentru sursele de materie primă
“Aceasta înseamnă că vom fi puşi în situaţia de a nu avea de unde să cumpărăm zahăr brut. Dacă nu se va schimba nimic în reglementările UE, atunci estimez că, într-un an, Agrana nu va mai putea produce zahăr în România. Ne vom limita la activitatea de comerţ pe acest segment, pentru că nu vom mai putea recurge la furnizorii tradiţionali de materie primă. În prezent, noi aducem zahărul brut din Brazilia, dar din octombrie 2009, fiecare producător va trebui să se descurce”, declara recent pentru Business Standard Johann Patocka, CEO-ul Agrana Romania, liderul pieţei interne de zahăr. Producătorii spun că indicarea zonelor de apovizionare de către Comisia Europeană nu va avea niciun efect, în condiţiile în care principalii producători de zahăr brut din aceste ţări au deja contracte încheiate, pe termen mediu şi lung, cu principalii rafinatori tradiţionali din UE, înainte de aderarea României.
“Vom ajunge la un consum axat pe importuri, în condiţiile în care materia primă va lipsi”, a punctat Emilian Dobrescu, reprezentantul general al grupului Agrana. Pe lângă stimularea importurilor, o altă consecinţă a reglementărilor europene ţine de posibila majorare a preţului la zahăr.
Scumpiri din 2010
“Pe plan mondial, preţul la zahăr este cel mai mare din ultimii 30 de ani. Chiar dacă preţul la zahărul intern nu va avea o evoluţie fulminantă, nu prevăd în niciun caz o ieftinire. O posibilă majorare a preţului la zahăr ar putea avea loc la începutul anului viitor”, a apreciat Ioan Armenean, directorul fabricii de zahăr Luduş.
Deficitul de materie primă la nivel european ar putea genera, pe termen lung, chiar închiderea unităţilor de producţie (rafinării) şi înlocuirea zahărului românesc din rafturile magazinelor cu cel din import, la preţuri mai mari. În prezent, zahărul românesc se vinde la raft la preţuri cuprinse între 3,25 şi 3,40 lei/ kg (TVA inclus), pe când preţul la cel european variază între 4,95 şi 5,6 lei/kg (TVA inclus).
“Cotă” la jumătate
În urma aderării la UE, ţara noastră a primit o cotă naţională de 109.000 tone de zahăr alb din sfeclă şi un necesar tradiţional de rafinare de 329.000 tone de zahăr alb provenit din zahăr brut din trestie importat. Potrivit estimărilor producătorilor de pe piaţa autohtonă, consumul de zahăr din ţara noastră se ridică la aproximativ 560.000-600.000 tone/an, la o valoare de circa 340-380 milioane de euro. Comparativ cu media UE, de 38-39 kg/per capita, România are un consum mai redus, în jur de 28-29 kg/per cap de locuitor. Analizând situaţia dinainte de aderare şi cea postaderare, rezultă că României i s-a redus dreptul de a produce zahăr la nivelul consumului naţional, ajungându-se în situaţia în care, pentru acoperirea balanţei pe piaţa internă, să intre cca. 160 mii tone de zahăr alb în ţara noastră, a precizat Dan
Popovici, directorul comercial al companiei Lemarco.
România avea în 1990 un număr de 38 de fabrici de zahăr din sfeclă de zahăr, capacitate de producţie care acoperea consumul intern şi permitea exporturi, potrivit datelor Patronatului Zahărului. Pentru anul de comercializare în curs (octombrie 2008-septembrie 2009), Ministerul Agriculturii a acordat cote de producţie pentru opt societăţi (Zahăr Oradea, Zahăr Luduş, Fabrica de Zahăr Bod, Agrana România, Zahărul Corabia, Zahărul Lieşti, MARR Sugar România şi Zahărul Călăraşi), unele dintre ele recurgând la parteneriate.
