Un guvern de tehnicieni nu înseamnă neapărat un guvern mai puţin corupt sau părtinitor. Specialiştii au şi ei familii, prieteni şi fac parte din grupuri de presiune din interiorul corpurilor lor profesionale. De asemenea, un guvern de tehnicieni nu va fi neapărat mai competent. Căci specialiştii la care vor apela partidele pentru a conduce ministere nu vor fi alţii decât cei care şi acum conduc, dacă nu ministere, măcar instituţii publice sau private mari. Competenţa lor în domeniu a fost deja testată ani de zile şi putem număra pe degete cam câte asemenea instituţii au fost conduse către succes în ultimii 10-20 de ani. Nu în ultimul rând, un guvern de tehnicieni va trebui să interpreteze o partitură foarte dificilă în relaţia cu partidele politice, care pot să îl răstoarne imediat când nu le mai plac măsurile luate, cu ceilalţi actori semnificativi, precum preşedintele, BNR, sindicatele, marile corporaţii, investitorii străini, ca să nu mai vorbim de partenerii internaţionali. Şi putem să ne reamintim că în democraţii, în general, nu se apelează la guverne de tehnicieni, tocmai pentru că tehnicienii sunt indiferenţi faţă de interesele electoratului, cu care intră rapid în conflict.
La aceste dezavantaje generale ale guvernului de tehnicieni se adaugă una specială şi cea mai importantă. Problemele care trebuie rezolvate acum pentru a scoate România din recesiune şi a reclădi economia şi societatea nu sunt probleme tehnice, ci politice. Mărim investiţiile statului şi consumul pieţei interne, mărind salariile sau reducând impozitele, sau optimizăm bugetul statului, îngheţând salariile şi mărind impozitele? Dezvoltăm mai întâi agricultura şi ruralul, sau încercăm să reluăm industrializarea şi urbanizarea, în formă modernă de data asta? Orientăm economia spre export, sau spre satisfacerea nevoilor pieţei interne? Orientăm educaţia către producerea de muncitori calificaţi, sau de absolvenţi de studii superioare? Privatizăm serviciile sociale – asigurări, sănătate, educaţie, asistenţă socială – sau, dimpotrivă, le etatizăm? Vom avea o administraţie centrală puternică, sau vom întări funcţiile şi finanţarea administraţiilor locale? Şi încă multe altele.
Răspunsurile la asemenea întrebări nu le pot da specialiştii, pentru că nu sunt întrebări tehnice. Sunt întrebări politice, la care nu pot răspunde decât politicienii, adică partidele. Dacă partidele abandonează guvernarea, delegând-o unor tehnicieni, nu fac altceva decât să abandoneze sarcina de a aşeza România pe o direcţie oarecare. Tehnicienii pot guverna doar în prelungirea actualei direcţii a ţării. Şi ştim, din sondaje şi cercetări, că două treimi din populaţie consideră această direcţie greşită.
> Vladimir Pasti este profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti şi director INSOMAR
