– 4 august 1929: Se naşte, la Cairo, Mohammad Abdel Rawf Arafat al-Qudwa al-Huseini.
– 1950-1965: După efectuarea unor studii de inginerie la Cairo, Arafat părăseşte Egiptul şi pleacă în Kuwait, unde fondează în 1959 mişcarea naţionalistă palestiniană Fatah şi îşi instalează, în 1964, gruparea în Iordania. El declanşează lupta armată împotriva Israelului la 1 ianuarie 1965.
– iunie 1967: Războiul israeliano-arab. Arafat reapare, după doi ani de clandestinitate, sub numele de război Abu Ammar.
– 4 februarie 1969: Arafat este ales preşedinte al Comitetului Executiv al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (CEOEP), în care Fatah constituie gruparea dominantă.
– septembrie 1970: Expulzat din Iordania, în urma unor confruntări sângeroase, în cadrul unui „Septembrie Negru”, între combatanţi palestinieni şi armata iordaniană, Arafat se repliază în Liban.
– 13 noiembrie 1974: OEP obţine un mandat de observator la ONU. „Am venit cu o ramură de măslin şi o puşcă de revoluţionar. Nu lăsaţi să îmi cadă ramura din mână” (discurs la ONU).
– 3 septembrie 1982: Îndepărtat din Liban de către armata israeliană, Arafat instalează sediul OEP la Tunis.
– 2 mai 1989: Arafat declară „depăşită” Carta OEP. Aceasta afirma că „lupta armată este singura cale pentru eliberarea Palestinei”.
– ianuarie 1992: Se căsătoreşte cu Suha Tawil, în vârstă de 28 de ani, provenită dintr-o familie creştină. O fată, Zahwa, se naşte în 1995.
– 13 septembrie 1993: Îi strânge mâna, la Casa Albă, premierului israelian Yitzhak Rabin, în cadrul unei ceremonii de semnare a Declaraţiei principiilor autonomiei palestiniene, negociată în secret la Oslo.
– 1 iulie 1994: Arafat se întoarce triumfător pe pământ palestinian, după 27 de ani de exil. El formează, la Gaza, un Guvern autonom, Autoritatea Palestiniană (AP), la preşedinţia căruia va fi ales în ianuarie 1996.
În octombrie, Arafat este laureat al Premiului Nobel pentru Pace, împreună cu Yitzhak Rabin (asasinat în noiembrie 1995) şi Shimon Peres.
– 3 decembrie 2001: În urma unei serii de atentate sinucigaşe palestiniene, Israelul îl asediază pe Arafat în Mukataa, cartierul său general din Ramallah, în Cisiordania.
– 29 martie 2002: Ofensivă masivă a Israelului în Cisiordania. Cea mai mare parte a cartierului general al lui Arafat este distrusă.
– 29 octombrie 2004: În urma unei degradări bruşte a stării de sănătate, Arafat pleacă de la Ramallah spre Paris, unde este internat la Spitalul Percy, la Clamart.
La 11 noiembrie, moare după mai multe zile de comă. Cauzele morţii sale nu au fost clarificate niciodată.
